Intalnire de suflet, pentru suflet

*insemnari ale unui fost elev

18 Ianuarie 2014. Centrul Cultural Nicapetre din Braila. Intalnire cu profesorul Maria Cogalniceanu, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, autoare a 10 volume, dintre care 4 sunt dedicate lui Panait Istrati: “Panait Istrati, maxime” (1995), “Panait Istrati. Tentatia si ghimpii libertatii” (2005); „Istrati dupa Istrati. Documente inedite” (bilingv / 2006); „Panait Istrati, sentinte si fraze memorabile” (bilingv / 2009).
Emotii…La fel ca acum 20 de ani, cand Doamna Maria Cogalniceanu (profesor de limba si literatura romana) intra pentru prima oara pe usa clasei a IX a F, la Colegiul National Nicolae Balcescu din Braila. O Doamna care ne-a fermecat din prima clipa, atat pe mine, cat si pe colegii  mei, farmec care ne-a insotit la fiecare curs de Limba si literatura romana. Timpul se scurge intr-o secunda si iata-ma, din nou, in fata Domniei Sale, cu o paleta de emotii extraordinare. Ma recunoaste deindata ce ma vede…primele lacrimi de bucurie si recunostinta, rascoliri de amintiri minunate…
Intalnirea aceasta atat de sensibila, inlesnita de Maria Stoica, doctor in istorie cu tema ”Braila. Ansamblu de urbanism monument istoric”, in prezent sef al Sectiei de Arta din cadrul Muzeului Brailei a insemnat enorm. De ce? Pentru ca am realizat, inca o data, cat de privilegiata am fost avand-o ca Profesor.
Doamna Maria Cogalniceanu incepe sa vorbeasca. Aceeasi voce calda, aceeasi eleganta, acuratete, eruditie si mai ales dragoste in folosirea limbii romane. Aceeasi capacitate fabuloasa de a ne introduce intr-o lume fascinanta. Ne vorbeste despre Alexandru Talex, despre Constantin Noica, despre Margareta Panait Istrati (sotia lui Panait Istrati), dar mai ales despre Panait Istrati. In acest moment nu-mi mai pot stapani lacrimile…ne aminteste cum, sub indrumarea dumneaei, noi, cativa boboci – puneam la cale o minunata initiativa, care s-a numit ”Prietenii lui Panait Istrati”. Mai mult decat “un cerc literarar”…Intalniri, de asemenea de suflet, in care traduceam cu atata frenezie texte cu si despre Panait Istrati, scrise in exil, vorbeam despre, ne incarcam si il iubeam pe Panait Istrati, scriitorul despre care cred si acum ca a fost atat de autentic si de firesc si pe care l-a caracterizat, inainte de toate, dragostea enorma fata de oameni, indiferent unde l-au purtat soarta si pasii…
Doamna Maria Cogalniceanu evoca intalniri de suflet, corespondente de suflet si eu sunt fericita, din nou, ca am avut un astfel de Dascal. Care avea, in timpul orelor de curs, lacrimi in coltul ochilor atunci cand ne preda, lucruri stiute si mai putin stiute despre Mihai Eminescu, de exemplu..
De ce mi-am numit umila scriere “Intalnire de suflet, pentru suflet”? Pentru ca Doamna Maria Cogalniceanu, printre multe altele, asta a facut: ne-a ajutat sa constientizam ca avem un suflet. Care poate fi “hranit” atat de frumos…
Ma inclin cu toata dragostea, recunostinta si aprecierea, minunatul meu Dascal Maria Cogalniceanu si inchei cu randuri de o mare incarcatura: “Atat de frageda pe cat este fiinta aceea departata, trebuie sa fie in ea si o putere tainica, de vreme ce poate scoate si reaseza in rostul lui pe cineva<<ratacitor printre stele>>… As avea multe sa-ti spun, dar iti saruta mainile, DN. “(Constantin Noica, scrisoare adresata Mariei Cogalniceanu, datata 11 XI.986 Paltinis). (Cristina Iordache, foto: Paula Antonescu )