Iugulescu: In Spitalul Judetean e mizerie din cauza rudelor pacientilor, care vin in numar mare si stau mult

P1090843

Directorul Spitalului Judetean Braila, dr. Mihail Iugulescu, admite ca in unitatea pe care o conduce nu este o curatenie exemplara, dar spune ca una dintre principalele cauze pentru mizeria si dezordinea pe care o reclama unii este programul de vizita, care e extrem de permisiv. Mai exact, Iugulescu spune ca rudele bolnavilor intra in spital cand vor si cati vor, iar faptul ca este o permanenta vanzoleala face ca partea de curatenie sa fie extrem de greu de realizat si de intretinut. Mai mult, spune directorul, faptul ca spitalul este in santier, iar in unele zone este moloz si praf face ca toata aceasta mizerie sa fie adusa de rudele pacientilor, pe incaltaminte, direct in saloane: “Este un program de vizite extraordinar de permisiv. Povestea asta creeaza, vrand-nevrand, si dezordine, pentru ca daca ii ai pe apartinatori toata ziua in salon si nu cum este in vest, intr-o zona <<de socializare>>, este dificil. Trebuie sa stiti ca in vest, bolnavii care nu se pot deplasa pot fi vizitati la pat, dar de un sigur apartinator  si cu un anume program, care este strict: ai venit, ai stat maxium o jumatate de ora, ai plecat si in rest, personalul sanitar isi face treaba. La noi, apartinatorii stau toata ziua, cu catel, cu purcel, cu copii, cu toate rudele. Stau pe paturi, deranjeaza lenjeria, aduc in salon tot felul de vectori care incurca lucrurile, pentru ca un spital cum suntem noi, in santier, are moloz si praf care sunt aduse in saloane, iar lucrurile astea cred fantastic de mult cheltuielile cu substantele dezinfectante si tot ce inseamna produse pentru curatenie. Si una peste alta, creeaza dezordine, pe care o puteti fotografia si filma oricand doriti, pentru ca vizite sunt non-stop. Am incercat cu Consiliul Judetean sa reducem programul de vizitare, insa e foarte greu, reactia publica a fost negativa.

Aceasta dezordine creeaza asa, la prima vedere, aspectul de vechi, de neingrijit, iar cu personalul pe care-l avem in unele sectoare suntem la minimum, pentru ca Guvernul a stabilit un anumit plafon pentru salarii. Eu as vrea sa am peste tot numarul de infirmiere pe care mi-l doresc, dar nu-l am. Il am pe cel minim, iar in aceasta situatie, infirmierele alea trebuie sa se ocupe intai de necesitatile pacientului si dupa aceea, de aspectele celelalte, care inseamna cosmetica, curatenie, sa indrepte cearceafurile, sa alinieze paturile. Ori intr-o perioada de-asta de vizite, intr-o sectie de chirurgie, unde este totusi disciplina, esti oripilat cum arata paturile dintr-un salon, cum sunt  de deranjate, cum le-au mutat asa, pentru ca au venit cate 4 persoane, cum se aseaza apartinatorii unui pacient pe patul altuia, inghesuind bolnavul. Ce poti sa le faci? Orice ai face, e de rau!”.