Ca orice intelectual care se respecta si care are ceva important de transmis lumii, inspectorul scolar general al Brailei, Carmen Parlog, si-a facut un blog personal. I-am descoperit recent blogul si interesata de ceea ce scrie Intaia Educatoare a Judetului – dat fiind ca de spus, nu spune prea multe -, am parcurs cateva dintre textele postate de aceasta. Din cate am constatat, Carmen Parlog e la fel de “prolifica” in scris, precum e si la vorba: intr-un an de zile a scris patru texte. Niciunul, vreo capodopera literara, care sa necesite luni de framantare in focul creatiei…

Spre exemplu, una dintre cele patru teme majore care au stimulat-o in ultimul an (si ne referim la stimularea intelectuala care o produce acel fior creativ care te indeamna sa pui mana pe creion, pix sau tastatura si sa scrii) a fost cea referitoare la cadouri. Si asa, stimulata, ea a scris, printre altele, despre sutiene la care e musai “sa stii cupa” si chiloti tanga…

In textul intitulat “Cadouri”, Parlog isi pune intrebari existentiale la care este evident ( o repeta obsesiv) ca ii este greu sa dea raspunsuri. Dat  fiind ca la examenele de constiinta nu te poti retrage in mijlocul examinarii, daca simti ca nu faci fata – asa cum poti sa faci, de exemplu, de la concursul pentru functia de  inspector scolar sau de inspector scolar general, cand preferi sa spui ca ti-a fost rau sau ca „din motive personale” nu ai mai putut continua examenul, decat sa te faci de ras cu o medie sub cea de trecere -, Parlog a trebuit sa-si dea, totusi, niste raspunsuri.

Si daca am stabilit deja ca o chinuia talentul si era gadilata intr-un mod placut de fiorul imaginatiei, nu e de mirare ca primul gand al lui Carmen Parlog a fost la barbati.

“E greu sa faci cadouri. Altora. Mai ales barbaţilor. Oare ce cadouri isi doresc barbatii? Ah, da! Ei bine, eu ma gandeam la ceva material. Pur material. Chiar asa, oare ce i-ai putea oferi unui barbat de ziua lui? OK, am inteles, dar am eliminat asta din variantele in discutie. Adevarul este ca e foarte greu sa faci cadouri barbatilor”, scrie autoarea, care se zbate in negura misterului. Aflata intr-o stare de maxima confuzie, incapabila sa faca lumina intr-o problema care necesita o profunda reflectie, Parlog  face inventarul posibilelor raspunsuri, insa niciunul nu o satisface: parfum, ace de cravata, butoni, gadget-uri, ceas.

<<Camasi? Asta ii cumpara nevasta. Sau si le cumpara chiar el. Cum poţi sa-ţi dai seama ce marime poarta „dansul”? Ce sa ne mai spargem capul? E greu!>>, mai scrie Parlog. Chestia asta cu nevasta ne ridica un semn de intrebare, fiindca daca are nevasta, inseamna ca este un simplu amic sau coleg si  pentru cadoul unui coleg zau daca nu e prea multa framantare…

Constatand ca are dificultati in gasi raspunsul corect, Parlog face ceea ce ar face orice candidat in asemenea situatie: trece la subiectul urmator si spera ca macar acesta sa fie mai usor. Asadar, constatand ca e greu cu barbatii, Parlog trece la femei si descopera ca intr-adevar, problema e mai usoara: <<Unei doamne îi poţi oferi orice: bijuterii, poşete, ceasuri, produse cosmetice, parfumuri, lenjerie. Sau stilouri, albume, cărţi, DVD-uri…>>.

 <<Fond de ten, pudra, pigmenti, dermatograf, rimel? Sau un produs de peeling?Tot mai bine o lenjerie sexy: cu conditia sa stii cupa. Daca e A, la ce bun sa mai dai banii pe articol?! Daca e B, nu poti fi sigur ca nu e C. Push-up, sau down? Microfibra, tul, dantela? Alb, negru, bej, rosu? Cu rol de modelare? Boxer, string, tanga?>>, continua inspectorul scolar general al Brailei, care a renuntat sa-si mai „sparga capul” cu barbatii, dar nu se hotaraste nici la femei, din prea multe idei. Norocul nostru ca nu si-a lasat imaginatia sa zburde in continuare si s-a oprit la lenjeria intima, fiindca a scris deja suficient pentru a infierbanta imaginatia unor eventuali elevi care ii citesc blogul si care apoi, cand o intalnesc la liceu, si-ar putea imagina cam ce cadouri primeste ea: push-up sau down, boxer, string sau tanga?