Daca nu inlaturam parasutatii cu mana noastra, ajungem ca ei sa ne arate degetul, mai devreme sau mai tarziu

rizean

Ni se pare noua, sau devine din ce in ce mai deranjant modul in care unii indivizi care au ajuns prin mijloace specifice  (si care tin rareori de valoarea politica) sa se joace in praful din curtea sediului central al partidului lor, ne sunt serviti noua pe meniul politic local, in campania electorala, ca mari iubitori de Braila? In cele mai multe situatii, parasutatii de la centru ajung la Braila (sau in orice alt judet din tara care nu este cel natal) pentru ca n-au pupat pe cine sau unde trebuie suficient de mult, ca sa devina indispensabili, sau pentru ca nu sunt atat de valorosi, cat sa fie tinuti pe listele electorale de la Bucuresti. Si totusi, singura perioada in care parasutatii se plaseaza pe acelasi nivel cu alegatorii – adica mai exact, cu noi, brailenii – este aceea de campanie electorala, cand ne cersesc votul. Dupa aceea, daca au iesit parlamentari, se comporta de parca ei ar fi mari oameni politici, ceva de la Bratianu in sus, persoane de anvergura nationala, internationala si eventual cosmica, ce ne fac o onoare ca-si pierd timpul aici, in praful Baraganului, o data la cateva luni. Cum ar veni, cariera lor politica e prea pretioasa, ca sa se joace cu ea in praful Brailei… Si de fiecare data, de cum se vad deputati sau senatori, nu-i mai doare nici in cot  de “iubita” Braila, ci se concentreaza pe propria campanie de revenire in praful din curtea sediului central al partidului lor, din Bucuresti. Uneori, manevrele sunt mai discrete; alteori, demersurile lor sunt pe fata si n-au nicio jena fata de cei care i-au trimis in Parlament ca sa reprezinte interesele comunitatii brailene, nu pe ale lor, personale – politice sau de alta natura.

Parasutatul Cristian Rizea (PSD), zis “Ferrari”, in ultimii ani, de cand e deputat de Braila, a avut sute de aparitii in presa, cu scandaluri amoroase, penale sau politice, dar nu stim daca este un singur  articol legat de ceva ce a facut pentru Braila. Macar un singur lucru, asa, de samanta…

In februarie 2015, Rizea (foto) a reusit, in sfarsit, sa scape de Braila, devenind presedintele PSD Sector 5 Bucuresti. Daca inainte nu trecea prin judetul nostru doar pentru ca nu avea chef, din februarie 2015 a avut un motiv intemeiat sa nu mai vina: era ocupat cu organizatia din Bucuresti, pe care o conducea. A mai avut de atunci deputatul de Braila vreo treaba cu Braila? Zero barat! Suntem prea mici, pentru un om politic atat de mare…

Si zero barat va ramane, chiar daca ieri a fost suspendat  de la sefia PSD Sector 5 Bucuresti, pentru 6 luni.

Alexandru Nazare (PNL, fost PDL), „Floricicelul cu care nu se face primavara la Braila”, este un alt parasutat care se chinuieste de mai bine de un an sa se intoarca la baza din Bucuresti. Nici el nu mai da prin Braila cu lunile, iar de cand iarba verde de acasa (adica din fostul PDL), in ambientul careia isi plantase floricica, a fost scoasa din sediul PNL si aruncata afara, chiar nu mai are ce cauta nici pe la liberalii braileni. I-a fost distrus ecosistemul politic in care se simtea bine, au fost rupte relatiile stranse atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici … A fost dezradacinat de catre organisme politice ostile, care i-au invadat habitatul.

Si Nazare este acum ocupat sa-si faca o niscaiva campanie pentru Primaria sectorului 1 din Bucuresti, asa ca flit Braila si brailenilor!

Se intampla de peste doua decenii: organizatiile locale accepta de peste doua decenii sa le fie bagati pe gat parasutatii, iar brailenii ii voteaza de peste 20 de ani pe indivizii ramasi pe post de resturi la listele electorale ale capitalei si aruncati peste gard in curtea noastra, ca sa-i luam noi de buni. Indivizi despre care stim de fiecare data ca ne vor da cu flit, imediat ce isi vor vedea sacii in caruta… pardon, in masinile de parlamentar. Si fiindca nu ne putem astepta de la conducerile partidelor locale sa aiba suficient sange in instalatie ca sa refuze astfel de resturi politice, nu ne ramane decat sa le refuzam noi. Sa ii dam pe parasutati la o parte cu mana noastra. Atunci cand punem stampila, la vot. Fiindca, altfel, nu sunt ei vinovati ca-si bat joc de noi. Noi suntem vinovati, fiindca ii urcam cu mana noastra pe podiumul de pe care ei ne arata degetul, mai devreme sau mai tarziu.