Dr. Lupu: O modalitate de rezolvare a urgentelor minore si de degrevare a UPU ar fi infiintarea centrelor de permanenta

270442_110079252420225_7077615_n

Medicul Laurentiu Lupu, de la Spitalul Judetean Braila, sustine ca la modul la care se lucreaza la ora actuala la Unitatea de Primire Urgente, cu numarul mare de pacienti care vin acolo, desi nu prezinta traume care le pun in pericol viata, nu se va putea  rezolva niciodata problema aglomeratiei si a orelor lungi de asteptare, pana ca unii dintre pacienti sa fie vazuti de doctori. Laurentiu Lupu considera ca trebuie gasite variante care sa permita  dirijarea pacientilor care au probleme medicale mai putin grave, catre alte unitati, unde pot fi consultati si tratati mai repede.

Intr-un comentariu facut pe o retea de socializare, medicul amintit vine si cu o propunere: “Am aratat care este scopul UPU – urgentele majore amenintatoare de viata si de ce nu poate sa acopere nevoile de asistenta medicala care se pretind de la ea.
Ei bine, ce-i de facut? Unde sa mearga oamenii care au nevoi urgente, dar nu amenintatoare de viata?
Exista mai multe solutii posibile care pot fi luate la nivel local, dincolo de cele care ar trebui luate la nivel national, despre care voi vorbi mai tarziu.
Nicio asistenta medicala nu poate fi sustinuta fara resurse materiale. Oricat de mari ar fi si nu sunt, resursele vin de undeva. Am auzit de multe ori discutii despre cat de bine sunt tratati bolnavii in strainatate, in clinica AKH sau altundeva. Problema este ca asistenta medicala costa mult. Vrei sa fii dotat, orice aparat costa, banii trebuie luati de undeva. Casele nationale nu vor finanta in conditiile actuale decat pachete de servicii la limita pentru ca nu au resurse (numarul asiguratilor este uimitor de mic iar contributiile, oricat ar parea ele de mari celor ce le fac sunt modice in raport cu costurile reale: de exemplu, la o contributie sa zicem de 3 milioane pe luna, contributie pe care nu o au multi, in 10 ani se aduna 360 de milioane vechi- costul real al unei spitalizari cu o interventie complexa se poate ridica la mai mult, deci pacientul respectiv si-a epuizat intr-o singura internare tot capitalul acumulat in 10 ani). Acum, cand am inteles nivelul de costuri sa revenim la posibile solutii.
O modalitate relativ simpla de rezolvare a urgentelor minore, sa le zicem, ar fi centrele de permanenta care s-ar putea sustine partial din resurse proprii (perceperea unor taxe pentru consultatie sau tratament) si partial din finantare externa (CAS, donatii etc). Pacientul nu ar avea de ce sa astepte pentru ca aceste centre ar avea un grad de solicitare rezonabil, asistenta ar fi prompta, rezolvarea cazului cel putin momentan, multumitoare. Te doare dintele, ai unde sa mergi imediat sa te vada cineva. Ai o colica abdominala, te va vedea un doctor si-ti va prescrie o reteta urmand, in caz de nevoie, sa completezi analize sau alte investigatii ulterior.
Ce sa intampla la UPU in aceste cazuri? Pacientul asteapta mult, uneori pentru o simpla injectie cu un antispastic. Cel ce il consulta in final, dupa ce a consultat sau operat pana in acel moment nu-i va putea oferi un ajutor suplimentar pentru ca UPU nu poate sa faca CT tuturor, nu poate sa faca radiografii daca ele nu se impun, nu poate sa faca investigatii complexe mai mult decat cele cerute de cazurile cu probleme grave in vederea interventiei chirurgicale imediate.
Cine castiga din aceasta separare? Pacientul, pentru ca isi va rezolva problema cel putin pe moment urmand sa adanceasca explorarile daca este nevoie, sistemul sanitar care va fi degrevat de o presiune inutila, presiune care nu imbunatateste ci agraveaza capacitatea medicilor urgentisti de a solutiona cazurile real grave. Vor muri mai putini oameni, de vreme ce UPU se va ocupa de cei care sunt pe cale sa moara si trebuie salvati si nu de unghii incarnate, bataturi, dureri de dinti sau alte situatii care trebuie rezolvate in regim de programare sau ambulatoriu”.