Hotarat lucru, Gheorghi Obreja, campionul penibilului in politica braileana, este incercarea mea majora, in materie de evolutie spirituala! In primul rand, pentru ca de cate ori face cate una nefacuta, ma determina sa ma inchin si sa exclam “Doamne, Maica Domnului!” intr-un reflex neconditionat, dupa care sa invoc diverse biserici, intr-un reflex nespiritual.
In al doilea rand, Obreja este o permanenta provocare pentru starea mea zen. Cand sa cred ca am atins macar pentru o secunda nirvana, scoate Gheorghi capul din nisipul uitarii politice si ma da cu zenul de pamant, dovada ca inca nu stapanesc indeajuns arta rabdarii si a tolerantei.
Teoretic, invataturile spirituale ma indeamna ca atunci cand vibratiile unei persoane imi dau batai de cap, sa ma indepartez de ea si s-o las in plata Domnului. Practic, Gheorghi nu ma lasa in pace, nu se indeparteaza, trage de mine sa-i dau votul, fiindca vrea sa ajunga in plata unei institutii unde se vehiculeaza bani publici: Consiliul Judetean, primarii, Parlament. Si cand spun ca “trage de mine”, ma refer la mine ca cetatean si alegator, nu la altceva, fiindca Gheorghi ne-a zis de la bun inceput ca e om serios, iar oamenii seriosi nu fac de-astea, fac altele…
Cert e de cate ori cred ca am scapat de el si ma linistesc, cand mi-e lumea materiala mai draga – in politica si administratie e treaba cu lumea materiala -, el scoate capul de la cutie: “Bau!”. Si ma sperie, sincer, cand vad de ce e capabil si de sunt capabili si altii, in cazul manevrelor electorale si al manariilor politice.
Daca n-as fi stiut mai bine, as fi zis ca Gheorghi e sufletul meu pereche, cu care ma hartuieste Universul, ca sa invat lectia tolerantei, ca prea-mi apare frecvent si prea ii este zguduitoare aparitia! Cel putin pentru nervii mei…
Obreja are la activ multe episoade jenante, care pe un om normal l-ar fi facut sa-si puna un sac in cap se retraga definitiv – nu neaparat in munti, dar macar din viata politica. Nu e cazul lui… El e pus pe construit: in politica, in administratie si in alte domenii… Si ca sa construiesti, iti trebuie bani…
Ca sa amintim numai cateva dintre ispravile sale, Obreja a vrut musai sa fie prefect, pentru simplul fapt ca era presedinte de partid la nivel judetean. Cum nu intrunea conditiile legale, a intrat pe usa din spate in Prefectura, adica a fost facut peste noapte politist local in comuna Tarlungeni, ca sa devina astfel functionar public si in 2 luni sa poata fi numit prefect. Apoi a iesit cu coada intre picioare din Prefectura, dupa ce a ramas inzapezit 2 zile in comuna Galbenu, intr-o deplasare in care dorea sa se asigure ca lucrarile de deszapezire se desfasoara in ritmul dorit. Nu se desfasurau… S-a facut de ras la nivel national, presa centrala a relatat despre patania lui, iar ministrul Apararii, Mircea Dusa, a anuntat ca va fi demis. Gheorghi si-a scris demisia la finele lui ianuarie 2014, inainte sa fie demis.
A tinut capul la cutie cateva luni, dupa care, in urma unor manevre de culise, inainte de alegerile locale din 2016, a fost inscaunat direct in functia de co-presedinte ALDE Braila si si-a anuntat si candidatura la Consiliul Judetean. A facut campanie declarand deschis ca n-are niciun proiect si ca vrea sa fie ales doar pentru ca “este un om serios”. Nu stiu daca l-au votat sustinatorii oamenilor seriosi – nu cred ca sunt atat de multi in Braila -, dar a fost ales. Mai mult, fara niciun proiect, doar pe fundalul seriozitatii sale, a fost cat pe ce sa devina vicepresedinte al CJ Braila. Dupa ce a confirmat ca va fi noul vice al Consiliului Judetean Braila, el a renuntat insa la mandatul de consilier si a fost inlocuit cu un alt membru ALDE, Catalin Murea – ruda cu celalalt co-presedinte ALDE, Daniela Radulescu -, care a devenit vicepresedinte CJ.
Mai nou, cand a fost sa se desemneze candidatii filialei locale ALDE la Camera Deputatilor, Gheorghi al meu a rasarit iar ca paduchele in fata si chiar daca lista cu propunerile organizatiei judetene inca nu a fost validata la centru, imaginea lui Obreja deja ma urmareste peste tot, fiindca numele lui (cu poza si mesajele aferente) e pe toate gardurile. Ma rog, pe toate panourile…
Si ca sa fie confesiunea completa, marturisesc ca nu poza lui Gheorghi – care arata ca un ginerica, dupa retusurile facute in Photoshop -, ma enerveaza cel mai tare, ci mesajele care o insotesc. Dintre toate, aia cu “Gheorghi Obreja – Demnitate” ma face sa intru in fibrilatie si-mi da o senzatie… cum sa spun… de toxiinfectie alimentara pe cale sa se rezolve pe cale naturala.
Si ca si cum n-ar fi fost destul, aflu acum de la un coleg din presa ca in perioada 2012-2015, firma de constructii a lui Gheorghi Obreja a primit cadou de la colegii de partid, primari din judet, lucrari in valoare de peste 900.000 euro, obtinute prin achizitie directa…
In aceasta situatie dificila pentru evolutia mea spirituala, analizez doua variante de lucru: * una ar fi sa ma rog la Dumnezeu pentru indrumare si ajutor, fiindca nu mai sper la niciun ajutor de la oameni(i politici din ALDE): “Doamne, iarta-ma, ca inca n-am ajuns la acel nivel la care sa pot sa-l iubesc pe aproapele meu Gheorghi ca pe mine insami si cu atat mai mult, sa il votez! Doamne, daca eu si Gheorghi (cam) tot una suntem, treaba e nasoala pentru mine! Doamne, ajuta-ma sa n-ajung ca Gheorghi! Amin!”; * a doua este sa recurg la practica traditionala pentru cazurile in care vrei sa indepartezi de tine chestii urate, necurate, care se tin scai – aceea de a face degetele cruce si a scuipa a scarba: “Piei, Gheorghi!”.