OBRAZUL FIN (AL DIRECTORULUI FILARMONICII “LYRA”), CU CHELTUIALA SE TINE! IAR BANII SE CASTIGA DIN MANELE
Desi cei mai multi dintre braileni nu au idee, directorul Filarmonicii “Lyra-George Cavadia”, Ionut Sandel Balaban, este o personalitate artistica polivalenta, cu talente fara numar, fara numar. Dincolo de meseria sa de baza, ca sa spunem asa, aceea de profesor de muzica – pe care nu se poate baza, totusi, ca nu vrea sa ramana muritor de foame, cand musteste de talent – Balaban este si specialist in muzica simfonica, fiindca altfel ne inchipuim ca n-ar fi ajuns directorul Filarmonicii „Lyra”. Nici aceasta activitate manageriala nu-i aduce insa un foarte mare castig financiar, fiindca dincolo de emotiile artistice elevate si de plutirea gratioasa in sferele muzicii pe care o gusta intelectualii rafinati, cand coboara cu picioarele pe pamant, portofelul lui Sandel nu e chiar doldora de bani. Si cum obrazul fin, de director al Filarmonicii, cu cheltuiala se tine, atunci cand nu organizeaza concerte simfonice sau recitaluri de muzica clasica, Balaban isi fructifica un alt talent: acela de manelist. Uite-asa se promoveaza, ca nu se stie de unde sare contractul baban…
Mai exact, cand se opresc armoniile muzicii simfonice si intelectualii rafinati parasesc sala (de concerte), Ionut Sandel Balaban se dezbraca de frac si de inhibitii si coboara in mijlocul poporului, de unde, probabil, isi trage seva si se incarca cu energie, pentru a reveni apoi la organizarea recitalurilor de pian si vioara. Asa incat dupa ce aranjeaza scena pentru ca altii sa cante uvertura “Don Giovanni” si Concertul nr. 3 de Joseph Haydn, Ionut Sandel Balaban, pe care-l chinuie talentul, le da clasa artistilor de la Filarmonica si le arata el cum canta un artist care se respecta. Si daca tot n-are loc la Filarmonica de violonisti si pianisti si alti instrumentisti de-astia de fite, dom’ director canta la nunti sau la botezuri, unde este ascultat de 4-5 sute de invitati, nu de 180, ca la „Lyra”. Si invitati unul si unul, care platesc sute de euroi ca sa stea la masa, nu de-astia care se rezuma la 10-20 de lei, cat sunt biletele la concertele Lyra…
Si-uite-asa, Sandel al nostru face show-uri de zile mari, canta manele, mimeaza un gen de miscari de dans (talentul asta nu-l are, e singurul care-i lipseste) in ritmuri orientale sau tiganesti, le striga numele invitatilor si le da dedicatii. Dimineata, dupa ce forta expresiei artistice ce freamata in el este eliberata, Balan revine la Filarmonica si mai baga un Giuseppe Verdi si un Johann Strauss.
Directorul Filarmonicii brailene poate fi urmarit intr-o astfel de ipostaza manelistica la un botez din Sf. Gheorghe, unde ii distreaza pe invitati. In imagini, Balaban apare in toata splendoarea talentului sau vocal, fredonand melodii de genul “Daca te mariti cu mine, te iau la mine-n palat… “ (banuim ca face referire la Palatul Lyra) si “Vreau sa stie toata lumea/ E valoarea mea, e valoarea mea”. In plus, Balaban este luat de gat de cate un participant la petrecere, pupat si imbratisat (cel mai probabil, efuziunile sunt datorate starii de adanca emotie artistica pe care le trezesc trilurile artistului, in participantii la botez).
Hai sa stie toata lumea/ De valoarea lui, de valoarea lui!
Problema pe care nu o cumosc multi, manelele nu sunt ceea ce par. De exemplu, plagiatorii – de spiță joasă – au luat muzica populara balcanica si au adaugat texte ciudate, ieftine si greu de digerat. Sunetul „manelelor”, adica al muzicii populare-traditionale balcanice, este o muzica nobila, orientala, greu de compus si este nevoie de mult profesionalosm – cand vine vorba de scrierea partiturii si nu de ” ia de colo, pune de dincolo „. In schimb, muzica usoara NU este o muzica, ci este un mixt de sensuri amestecate, editate pe calculator si cam asta e’. Cautati „Petrica Baranciuc” si orchestra Doina Moldovei, de prin anii 88-89, cu motive populare balcanice, sau Neniță Ion, cu aceeași abordare, doi academicieni de nivel inalt, acompaniați de cel mai mare dirijor de muzica simfonica, clasica, populara din Moldova, Maestrul Vasile Goia. Tragem linia prea repede cand vine vorba de clasamente. Da’ un specialist in muzica stie sa faca diferenta intre chici, vers tiganesc, arogant si plisit de modestie si sunetul unei muzici adevarate. In principiu, multe manele sunt copiate din Balcani si au o singura problema majora: abordarea, tempoul si textul.
Comment
Veniamin Benjamin
05/09/2017
Problema pe care nu o cumosc multi, manelele nu sunt ceea ce par. De exemplu, plagiatorii – de spiță joasă – au luat muzica populara balcanica si au adaugat texte ciudate, ieftine si greu de digerat. Sunetul „manelelor”, adica al muzicii populare-traditionale balcanice, este o muzica nobila, orientala, greu de compus si este nevoie de mult profesionalosm – cand vine vorba de scrierea partiturii si nu de ” ia de colo, pune de dincolo „. In schimb, muzica usoara NU este o muzica, ci este un mixt de sensuri amestecate, editate pe calculator si cam asta e’. Cautati „Petrica Baranciuc” si orchestra Doina Moldovei, de prin anii 88-89, cu motive populare balcanice, sau Neniță Ion, cu aceeași abordare, doi academicieni de nivel inalt, acompaniați de cel mai mare dirijor de muzica simfonica, clasica, populara din Moldova, Maestrul Vasile Goia. Tragem linia prea repede cand vine vorba de clasamente. Da’ un specialist in muzica stie sa faca diferenta intre chici, vers tiganesc, arogant si plisit de modestie si sunetul unei muzici adevarate. In principiu, multe manele sunt copiate din Balcani si au o singura problema majora: abordarea, tempoul si textul.