MEIROSU, DESPRE IDEEA DE A LASA ELEVII REPETENTI DE LA CLASA I: UN STIMULENT CARE I-AR AMBITIONA PE MICUTI SAU O PEDEAPSA CARE AR PUNE ETICHETE PREA GRELE PENTRU UMERI ATAT DE MICI?

Deputatul brailean Emilia Meirosu (Pro Romania) are mari dubii ca varianta sugerata de ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, de a lasa elevii repetenti de la clasa I, pentru a creste promovabilitatea la Evaluarea Nationala, este o solutie reala la problemele din invatamant.

Prof. Meirosu a comentat intr-o postare facuta astazi pe o retea de socializare ca pot fi lasati elevii repetenti chiar de la clasa 0 si “sa ii stampilam cu <<PROST>>, sperand ca vor pune burta pe carte”, dar acest lucru poate avea efecte care vor fi exact invers de ceea ce s-a dorit: “Doamna ministru Ecaterina Andronescu a lasat sa se inteleaga ca repetentia la clasa I poate fi o solutie pentru a creste promovabilitatea la Evaluarea Nationala. De aici, o intreaga dezbatere, cu opinii pro si contra, cu pareri avizate in cea mai mare parte. Totusi, dincolo de a stabili daca am avea de-a face cu un stimulent care i-ar ambitiona pe micuti sau cu o pedeapsa care ar pune etichete mult prea grele pentru umeri atat de mici, trebuie sa privim scoala ca parte a societatii romanesti, nu ca pe o enclava, ca pe o entitate condusa de propria realitate.

Scoala trebuie privita raportandu-ne la ce o inconjoara, la societate, pe toate palierele. O localitate in care multi traiesc doar din ajutoare sociale, unde exista prea putine locuri de munca, unde gradul de infractionalitate este ridicat, unde majoritatea parintilor sunt plecati sa munceasca in strainatate, nu va avea o scoala unde se va performa, oricat ne-am minti! Scoala depinde de ce se intampla in exterior si cred ca cea mai mare greseala este sa analizezi sistemul de invatamant fara sa se analizeze societatea.

Un copil provenit dintr-o familie unde exista violenta, unde se consuma alcool, un copil trimis la scoala doar pentru ca parintii sa se foloseasca de alocatie se va pierde pe drum, daca sistemul de invatamant nu se va plia pe realitatea traita de elev. Un copil care nu face fata cerintelor sistemului nu trebuie marginalizat sau abandonat, pus la colt de adultii care, intai de toate, ar trebui sa vada ce se intampla cu cel mic atunci cand iese pe poarta scolii.

In educatie este nevoie de masuri care sa ii sprijine pe elevi, nu sa le faca rau, la modul cel mai abrupt. De ce sa nu existe un mecanism multi-institutional care sa depuna toate eforturile pentru a salva elevul, pentru a-l tine pe drumul scolii? De ce dascalul, psihologul, preotul, primarul, politistul, asistentul social, bibliotecarul si oricare alta persoana cu responsabilitati din comunitatate sa nu isi dea mana, pentru a pune la punct un plan care sa schimbe realitatea cruda care, de cele mai multe ori, il obliga pe elev sa renunte la scoala?

De ce sa avem <<scoala>> si <<restul lumii>>? Daca strazile din cartier sunt pline de persoane certate cu legea, de persoane care consuma droguri, daca cartierul scoate la suprafata <<modele>> de la care inveti ca banii obtinuti usor sunt calea spre succes, daca mama este lovita de tata, daca locurile de munca sunt prost platite, si as putea continua la nesfarsit, cum sa arate scoala? Da, ne putem minti, sa spunem ca scoala are gard frumos si geamuri noi. Dar doar ne-am minti. Da, putem lasa elevii repetenti de la clasa 0 chiar, sa ii stampilam cu <<PROST>>, sperand ca vor pune burta pe carte si sa primim la schimb fix ce nu dorim!

Scoala romanesca nu se va schimba cat timp societatea romaneasca nu se va schimba! Un efort national poate salva scoala, in niciun caz repetentia la clasa I, o masura pe care, de altfel, sistemul nu e construit sa o suporte. Putem pleca de la lucruri care nu necesita un efort urias, cum ar fi respectarea legii care prevede un psiholog pentru un numar de 800 elevi, nu o medie de 1200, ca acum.

Imi veti spune ca acest parteneriat multi-institutional exista. Da! Doar pe hartie, in documentele Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar, in statistici. Legaturile dintre scoala si societate nu trebuie sa fie stranse, ci indestructibile. Soliditatea acestui parteneriat nu trebuie vazuta in hartii, ci in viata reala, in schimbarea unor vieti.

Avem copii geniali, avem copii care termina studiile, dar avem si copii care vin la scoala si descopera servetelul de hartie. Ministrul Andronescu le cere sa vina de acasa cu servetele umede, daca nu exista sapun, fara sa se raporteze la realitate, la tot ce am spus pana acum. Cunoaste doamna ministru ca in Romania sunt elevi care nu stiu sa existe servetele umede? Avem elevi care invata la scoala sa se lege la sireturi, dar au tableta si telefon, avem elevi care lovesc alti copii, iar lucrurile trebuie gestionate de cadrele didactice pe fondul tuturor sensibilitatilor, legale si familiale. Avem copii infometati si marginalizati, avem copii care chiulesc si stau singuri pe banca in parc, avem copii care sunt trasi din scoala spre gastile de cartier. Avem copii geniali, care isi gestioneaza resursele si avem copii obositi si satui de munca sau de nesomn din cauza climatului violent de acasa. Avem profesori care se jertfesc – si nu folosesc cuvinte mari – mergand in cele mai indepartate localitati, pentru a aduce scoala unde exista doar cladirea. Avem profesori care ii incurajeaza pe copii, dau totul pentru performanta lor, dar avem si profesori care ii lasa corigenti pentru pregatiri, care ofera solutii de salvare, mai nou printr-un alt profesor, intrucat codul de etica ii interzice sa faca pregatire cu propriii elevi. Avem parinti care supravegheaza educatia copilului si colaboreaza cu scoala si avem parinti carora pur si simplu nu le pasa si care spera ca scoala va face totul… Pe scurt, cam asa se vad lucrurile, cam asta-i realitatea. Cum sa nu ne intrebam: responsabilitatea de a aseza lucrurile pe un fagas normal cui apatine?! Scoala ii lasa repetenti, ii sanctioneaza, dar mai departe ce se intampla?! Se indreapta situatia sau doar sunt eliminati, pentru a se produce economie la buget? Stiti, deja celebrul <<cost standard per elev>>…

Unde ii regasim? Acum, in forta de munca necalificata, nemultumita de conditia sociala sau in randul delincventilor… Peste ceva timp unde?! Vor fi parinti care vor proceda la fel cu ai lor copii, lasandu-i in voia sortii, sa treaca prin ce au trecut ei?

Avem nevoie de solutii care sa incurajeze copii sa vina la scoala, de empatie, de actiuni concrete si bine puse la punct de salvare a celor care provind in medii nocive.

V-ati intrebat, doamna ministru Andronescu, cu ingrijorare, pe buna dreptate, ce se va intampla cu universitatile peste cativa ani, caci locurile vor ramane neocupate. Dar avem o solutie la sistemul Bologna, care s-a dovedit ineficient?
Faptul ca universitatile raman fara studenti este doar o consecinta a lipsei de preocupare fata de o politica de incurajare a natalitatii. Milioane de tineri plecati peste hotare priveaza tara de sute de mii de copii, fara sa fie vinovati. Statul roman i-a gonit! Aproximativ 150 mii de copii sunt acasa fara parinti, in grija rudelor sau vecinilor.

Doamna ministru, ce sa ii spuna invatatoarea la clasa, cand copilului ii e dor de mama? Aceasta e realitatea. Cruda, ce-i drept, dar de aici trebuie plecat.

Daca societatea e bolnava, scoala nu poate fi sanatoasa! Si o scoala bolnava nu se face bine cu repetentie la clasa I…”