In perioada 18 mai – 18 iunie 2019, Galeria „Gheorghe Naum” gazduieste expozitia temporara „MIHAIL VALSAN. SCHITE”. Expozitia prezinta publicului o selectie de 28 de desene, din cele 69 de lucrari de grafica donate de autor Muzeului Brailei “Carol I” in doua transe, in 1987 si 1993.
“Desenele ne descopera o mana sigura, obisnuita sa construiasca in planuri mari imaginea si sa fixeze din cateva accente raporturile de lumina si umbra, plin si gol. De aceea, oricat de mici ar fi unele dintre lucrari, ele sunt intotdeauna limpezi in datele lor esentiale si indeajuns de sugestive, pentru ca perceptia sa poata reconstitui dispunerea in spatiu a volumelor ori atmosfera unui peisaj.
Cele mai bune desene (<<Profil>>, <<Salcie si visini>>) vadesc, pe langa siguranta, si o vioiciune a liniilor si a petelor, o eleganta si o putere de evocare ce amintesc intrucatva de grafica secolului al XVIII-lea.
Mihail Valsan (n. 1923, Braila – m. 1994?, Timisoara) a trait, rand pe rand, saracia, nevoia de a lucra de foarte tanar, detentia, excluderea din corpul artistilor profesionisti si apoi o indelunga marginalizare. Cu exceptia celor patru ani cuprinsi intre data absolvirii Institutului de Arte Plastice si debutul celei de-a doua perioade de detentie, Mihail Valsan a activat intotdeauna la periferia campului profesional. Nimic, insa, din toate acestea, in desenele lui.

Lucru curios, niciodata spectrul suferintei sau al violentei nu agita compozitiile lui. In fapt, cu greu am putea concepe niste privelisti mai lipsite nu doar de pathos, dar si de orice fel de eveniment. Oamenii, atunci cand apar, sunt intotdeauna reprezentati in atitudini pasnice, cufundati in munca, citind sau odihnindu-se.
Netentat de <<teme mari>> si indiferent, parca, la timp, la istorie, artistul invaluie cu atentie cele mai modeste subiecte: o coliba improvizata in camp, un gard in plin soare, o aglomerare de carute venite la targ, animale aflate la pascut. Ochii artistului se apleaca mereu, cu simpatie, spre firea benigna a copiilor si a animalelor, spre viata dintotdeauna a naturii.
Merita notata slaba aderenta a principiilor realismului socialist la un om format, totusi, in spiritul lor, si a carui conjunctura biografica l-ar fi putut usor predispune unei astfel de influente. Exceptand <<Portretul Tovarasului Vasile Spataru>>, care se adauga lungii galerii de <<oameni noi>> inaugurate de estetica epocii, nu gasim, in lucrarile lui, nici un indiciu care sa faca referire la <<contemporaneitatea socialista>>. Scenele de munca apar rar si atunci sunt mai degraba anodin-descriptive decat eroice, festive sau in vreun alt fel exemplare”, spun organizatorii expozitiei.