*impresii de spectator, Festivalul “Zile si nopti de teatru la Braila”, editia 2019

Unul dintre spectacolele dupa care teatrul nu mai e la fel. Un personaj “trait”, nu jucat.

Vorbesc despre spectacolul “Tatal”, de Florian Zeller, in regia lui Radu Iacoban, cu Ovidiu Ghinita, Roxana Sabau, Andrei Elek, Iulia Alexandra Dinu/ Oana Secara.

Un spectacol de pus la rana. O duiosie cum rar poti simti. O simbioza intre personaje care tulbura, o regie si decor care invita la introspectie…

Andre (personaj “trait” de Ovidiu Ghinita), tatal oricaruia dintre noi, tulburat de o boala care il trece prin fazele de copil, adolescent, adult si batran. O traire atat de intensa, care a trecut de cubul care ingradeste spatiul de locuit, in care personajele se simt captive, dar la fel de bine un spatiu care da siguranta…

Duiosia, caldura, dragostea, fragilitatea cu care “traieste” Ovidiu Ghinita personajul sau m-au facut sa simt, cat se poate de intens sufleteste, ca Dumnezeu aseaza har in astfel de oameni, in asa fel incat te simti mic si nesemnificativ; realizezi ca astfel de oameni dau pe scena totul, ca ard pana la ultima suflare, iar tu esti atat de norocos ca poti vedea, auzi, si mai ales, simti un astfel de personaj.

Alaturi de cativa prieteni, am stat la povesti dupa spectacol cu dl Ovidiu Ghinita, si am inteles : credinta. Credinta in Dumnezeu. Dumnezeu allege – si cu siguranta nu la intamplare – sufletele pe care le inzestreaza cu atata frumos.

Recunostinta, dragoste si reverente, domnule Ovidiu Ghinita; va asteptam cu drag sa reveniti la Braila si sa ne dati din sufletul dvs. Eu, de aseara, voi avea foarte mare grija de bucatica de suflet pe care mi-ati daruit-o.

Ma inclin!

Cristina IORDACHE, fericit spectator