Schimbul de replici taioase intre primarul Marian Dragomir si conducerea RER Ecologic Service continua. Conducerea RER a acuzat unele decizii “abuzive” ale Municipalitatii, care a modificat unilateral contractul si a obligat firma amintita sa-si asume plata unor amenzi de mediu, aplicate ca urmare a faptului ca in ultimii ani nu s-a reciclat o cantitate suficient de mare din gunoiul adunat de pe raza orasului. RER afirma ca nu este vina firmei ca nu s-au atins aceste obiective, ci a Primariei, care nu si-a indeplinit obligatiile pe care le avea prin lege, in relatia cu operatorii de salubritate si ca atare, nu exista motive temeinice sa oblige RER sa achite aceste sume.

Pe de alta parte, primarul a acuzat RER de o “incercare de santaj” – mai exact, o incercare de a forta o majorare a tarifului pentru serviciile de salubritate prestate agentilor economici, incepand cu 1 ianuarie 2020; de asemenea, edilul a afirmat ca Municipalitatea si-a indeplinit toate obligatiile legale. Mai mult, Dragomir a comentat in conditiile in care conducerea RER considera ca nu ii sunt asigurate conditiile pentru a realiza activitatea de sortare a gunoiului, nu trebuia sa factureze sortarea, asa cum face de ani de zile.

In acest context, conducerea RER revine cu noi informatii si afirma, intr-un comunicat de presa, ca firma amintita “nu factureaza si nu a facturat niciodata servicii de sortare catre Municipiul Braila”, acuzand din nou Municipalitatea ca nu si-a indeplinit obligatiile legale, respectiv nu a pus la dispozitia operatorilor infrastructura de salubritate prevazuta in lege, inclusiv o statie de sortare a deseurilor: <<Dorim sa aducem o clarificare legata de declaratiile dlui primar Dragomir in ceea ce priveste activitatile de sortare pe care le intreprindem si presupusele tinte de reciclare pe care ni le-am fi asumat.

Prin semnarea actului aditional nr. 4/2014, (aprobat HCLM nr. 359/19.12.2014) la contractul de delegare nr. 34055/05.09.2011, RER si-a insusit obligatia „sa aplice metode performante de management care sa conduca la diminuarea cu 15% a cantitatii de deseuri eliminate prin depozitare, precum si reducerea costurilor specifice de operare”, si nu sa preia obligatiile prevazute de OUG 196/2005 in sarcina unitatilor administrativ-teritoriale, referitoare la contributia de 100 lei/tona in cazul neindeplinirii obiectivului anual de reducere cu 15% a cantitatilor de deseuri eliminate prin depozitare.

De asemenea, este adevarat ca printre serviciile ce alcatuiesc obiectul contractului de delegare nr. 34055/05.09.2011, se regaseste si serviciul de sortare a deseurilor municipale, mentionat inca din anul 2011; acesta presupunea acea sortare rudimentara pe care RER o face si astazi, insa ceea ce omite Municipalitatea sa precizeze este faptul ca in anul 2014, Legea 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localitatilor a suferit modificari aduse de Legea 99/2014, care, printre altele, modifica inclusiv art. 2, alin. (3), lit. b), din “„Art. 2 (3) Serviciul de salubrizare cuprinde urmatoarele activitati: ….b) sortarea deseurilor municipale”, in  „Art. 2 (3) Serviciul de salubrizare cuprinde urmatoarele activitsti: …. e) sortarea deseurilor municipale si a deseurilor similare in statiile de sortare”. Astfel, atingerea indicatorilor de performanta ai serviciului nu poate fi realizat decat in conditiile existentei unei infrastructuri adecvate de gestionare a deseurilor. Or, asigurarea infrastructurii este obligatia autoritatilor publice si a unitatilor administrativ-teritoriale, nu a operatorilor-delegati, care nu fac altceva decat sa presteze un serviciu folosind infrastructura pusa la dispozitie de delegatari, astfel cum  prevede Legea 101/2006 la art. 4 alin. 1) si 2).

Asigurarea infrastructurii necesare este atributia exclusiva a autoritatii publice, potrivit Legii 101/2006 art.6. De asemenea, implementarea sistemului de colectare separata, care sa poata fi apoi operat, este o obligatie a autoritatii fata de operator, potrivit aceleiasi Legi 101/2016, art. 9 alin.1 lit. h).

Cu alte cuvinte, din prevederile Legii 101/2006, mai sus citate, rezulta cat se poate de clar ca posibilitatea operatorului de a atinge anumiti indicatori de performanta ai serviciului (scopul) nu poate fi disociat, ci este conditionat de obligatia autoritatii publice de asigurare a infrastructurii (mijlocul de atingere a scopului). In cazul de fata, in Municipiul Braila nu exista infrastructura necesara reducerii cantitatilor de deseuri, respectiv: statie de sortare, incineratoare, statii de tratare mecano-biologice, statii de producere a compostului.

Prin urmare, in conditiile in care in Municipiul Braila nu este implementat un Centru de Management Integrat al Deseurilor (CMID), neexistand infrastructura tehnico-edilitara specifica realizarii serviciului la standardele impuse de actuala legislatie, este evident ca operatorul de salubritate, indiferent de metodele de management aplicate, nu are cum sa atinga tintele de reducere a cantitatilor de deseuri colectate.

Totodata, precizam ca RER Braila nu factureaza si nu a facturat niciodata servicii de sortare catre Municipiul Braila. 

In concluzie, actiunea Municipiului Braila de a transfera in sarcina operatorilor de salubrizare obligatiile ce ii revin in exclusivitate in privinta infiintarii, organizarii si gestionarea serviciului de salubrizare, reprezinta un abuz al Municipalitatii, intrucat acestia nu au competentele legale pentru exercitarea acestora>>.