Agitație maximă pentru botezul unui tramvai

Sunt puțin dezamăgită… Voiam să propun ca tramvaiul nr. 10, cumpărat din fonduri europene, să poarte numele caricaturistului Costel Pătrășcan, dar am aflat că nu se poate.

Primarul Brăilei, Marian Dragomir, ne-a spus în urmă cu niște luni că în spiritul democrației, care-l caracterizează, a decis ca din cele 10 tramvaie noi, nouă să primească un nume ales de Municipalitate – și știm cine hotărâște la nivelul Municipalității – , iar pentru numele celui de al zecelea, se va consulta cu noi, cetățenii.

M-am tot gândit ce-o să spun când o să se consulte edilul cu mine și eram pregătită cu acest răspuns, dar ieri a fost anunțat regulamentul după care se face consultarea publică și m-a răvășit.

Așadar, din 10 tramvaie, Primăria a decis ca noi să avem un cuvânt de spus în cazul unuia. Din toată istoria Brăilei, de la origini și până azi, Primăria a decis că avem voie să alegem o personalitate care și-a desfășurat activitatea în perioada 1900-1947. Mai rămânea să ne spună și ce inițiale trebuie să aibă numele acelei personalități, pentru ca să fie democrația deplină.

Nu pot însă să nu recunosc faptul că Primăria a prezentat o motivație solidă pentru faptul că a ales perioada 1900-1947: aceea a fost, citez, „o perioadă de maximă dezvoltare pentru orașul nostru”.

Dom’le, ce e corect, e corect! Are dreptate Primăria, nu era de dorit să alegem o personalitate care și-a desfășurat activitatea într-o perioadă de continuă involuție a orașului, ca aceea actuală. Ar fi însemnat ca noul tramvai să pornească la drum cu stângul și nu vrem asta, că deja am avut niște tramvaie noi implicate în accidente de circulație și altul care a plecat de unul singur pe șine, cu călătorii înăuntru, în timp ce vatmanul era afară.

În plus, dacă mă gândesc mai bine, ideea cu Costel Pătrășcan era riscantă și din alt punct de vedere: el deja i-a acuzat pe cei de la Consiliul Județean și Muzeul Brăilei că i-au furat marca înregistrată „Casa Umorului”; dacă peste vreun an o să spună că i-a furat Primăria tramvaiul, că era pe numele lui? Nu, nu ne putem risca!

Dacă reflectezi suficient, înțelegi că Primăria ne vrea binele și că are motive bine întemeiate pentru care stabilește niște limite stricte în care avem voie să defilăm!

Ce n-am înțeles eu este de ce ni se cere să dăm Primăriei toate datele ca să propunem un nume pentru un tramvai: nume, prenume, cod numeric personal, serie și număr buletin, adresă de domiciliu, plus că e absolut necesară semnătura olografă. Când semnăm petiții putem s-o facem online și n-are nimeni nicio problemă; de ce pentru o banală consultare a cetățenilor pentru stabilirea numelui unui tramvai e nevoie să dăm toate datele personale? Mai rămânea să ne ceară parola la card, la alarma din casă și la telefon, că în rest, Primăria are toate informațiile noastre personale…

Și-ar mai fi o chestiune care îmi dă cu virgulă, în toată chestia asta: componența juriului. Va fi un juriu din care vor face parte, printre alții, decanul Facultății de Inginerie Brăila, decanul Facultății de Management și Marketing în Afaceri Economice Brăila, doi directori din Primărie, managerii Centrului Cultural și de Agrement „Chira Chiralina”, Teatrului de Păpuși, Teatrului „Maria Filotti”, Bibliotecii Județene „Panait Istrati” și Muzeului Brăilei „Carol I”.

Ce-ați făcut, dom’ primar, ați format un fel de Curte Constituțională în variantă locală?

Înțelegeți că nu aveți de decis cine va primi Premiul Nobel pentru pace, ci doar cum să botezați un banal tramvai?

Dacă decanul Facultății de Inginerie Brăila și decanul Facultății de Management și Marketing în Afaceri Economice Brăila n-au treburi mai importante decât să facă parte din juriul care numără voturile pentru stabilirea numelui unui tramvai, e clar!

Apropo, dom’ primar, cei care fac parte din juriu au toți autorizație de operator date cu caracter personal, așa cum cere legea, ca să li se dea acces la datele personale pe care ni le cereți nouă în această consultare populară?

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.