„Am fost dependent de droguri și dacă îmi spunea cineva acum 10 ani că nu voi fugi de cei de la Poliția Antidrog, ci voi merge prin țară și voi face campanii de prevenire împreună cu ei, i-aș fi spus că «Ești pe un drog psihoactiv!»” – este modul în care și-a început speech-ul Andrei Ștefan, un tânăr care a încercat toate drogurile posibile, care a ajuns pe fundul prăpastiei și care a reușit în final să se elibereze de această dependență.

Ștefan l-a însoțit astăzi la Brăila pe cmr. șef Cătălin Țone, din cadrul Poliției Antidrog,  autorul lucrării „Marijuana, zborul spre iad”, cei doi participând la evenimentul „Drogul, calea spre infern”, desfășurat la Casa Tineretului.

La această manifestare au fost mai mulți vorbitori, de la diverse instituții abilitate în domeniu, care și-au prezentat punctul de vedere asupra acestui subiect, având în vedere experiența profesională, în calitate de polițiști, judecători, avocați sau oameni care au avut de-a face cu diverse cazuri de tineri implicați în consumul/ traficul de droguri. Câteva sute de liceeni prezenți în sală i-au ascultat pe aceștia, însă niciunul dintre vorbitori nu a captat atenția adolescenților ca Andrei Ștefan, care a vorbit despre experiența sa personală ca și consumator de droguri și de modul în care aceste substanțe i-au distrus viața și familia: „Am copilărit în zona Rahova, unde drogurile erau destul de accesibile. Fratele meu a început să consume heroină; din dorința de a fi ca el și ca cei cu care umbla el, la 13 ani am tot insistat să-mi dea și mie. Mi-a dat, într-un final. Cu prima doză am zis că am găsit calea spre fericire și chiar a fost fain la început, însă consecințele au fost devastatoare atât pentru mine, cât și pentru familia mea.

N-a mai durat mult și fratele nostru mai mic, văzând ce fac frații lui mai mari, a început să consume și el heroină. Gândiți-vă, într-o casă cu 4 copii, toți băieții să fie dependenți de un drog injectabil. A fost crunt, a fost dezastru. Tatăl meu a lucrat toată viața în armată, a fost un om foarte echilibrat, mama la fel și nu și-au imaginat niciodată că o să ajungă în postura ca dintre copiii lor, unul să ajungă la 20 de ani să fie închis pentru trafic de droguri, cel mare ajunsese să doarmă prin case abandonate, prin Spania, unde a devenit consumator și de cocaină injectabilă, la 34 de ani avea la activ infarct și supradoze, iar eu, în 2013, la ultima internare la dezintoxicare, aveam 52 de kg, eram suspect de hepatita C, o mamă care se îmbolnăvise din cauza supărării, a stresului, care a dezvoltat un cancer la stomac ce a băgat-o în pământ acum câțiva ani.

Am vrut acceptarea altora și asta m-a dus la un pas de moarte, de închisoare, la supradoze, să-mi pierd mama, să-mi vizitez fratele la închisoare. Asta este realitatea. Am 11 prieteni care au murit de supradoză”.