În perioada 31 ianuarie – 17 aprilie, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Științele Naturii (Parcul Monument) poate fi vizitată foto-expoziția „Biodiversitatea din județul Brăila”
Expoziția prezintă câteva din cele mai importante specii de floră și faună prezente în ecosistemele județului Brăila.
„Situat în Câmpia Română, județul Brăila grupează două areale distincte: stepa și lunca.
La prima vedere, peisajul natural brăilean pare monoton: cât vezi cu ochii, întinderi nesfârșite de câmpie, cu vaste culturi agricole și floră spontană. Însă prezența Dunării a dat naștere unui peisaj mirific, vestit pentru frumusețea și bogăția biodiversității sale: Insula Mică a Brăilei, supranumită și «Paradisul păsărilor acvatice>.
Astfel, putem descoperi că județul Brăila deține o mare varietate de ecosisteme terestre și acvatice, dintre care mai reprezentative sunt cele de câmpie, pajiști, luncă, baltă, pădure, stâncărie și sărătură etc. Fiecare tip de ecosistem adăpostește o biocenoză specifică, mai săracă sau dimpotrivă, mai abundentă, determinată în special de absența sau prezența apei.

Dacă în zona de câmpie întâlnim o vegetație caracteristică de stepă, respectiv, terenuri cultivate sau pășuni, presărate cu ciulini, flori de câmp, pajiști de graminee, vegetație ruderală, arbori și arbuști etc., la polul opus – în luncă, datorită umidității din sol, întâlnim o vegetație specifică plantelor iubitoare de umezeală (stuf, papură, diferite graminee, nuferi, etc), iar vegetația arboricolă este mult mai bine dezvoltată (predominând salcia și câteva specii de plop).
Fauna de câmpie este alcătuită din specii iubitoare de terenuri deschise (terenuri cultivate, pajiști sau pârloage), cele mai frecvente fiind mamiferele rozătoare și păsările granivore; însă numeroasă este și fauna de nevertebrate, mamifere ierbivore sau carnivore, păsări cântătoare sau păsări de pradă, reptile, amfibieni.

Datorită condițiilor de climă și sol din Câmpia Brăilei, pădurile sunt reprezentate prin trupuri izolate sau pâlcuri numite zăvoaie, ce însoțesc cursul inferior al râurilor. Coronamentul acestora este constituit din specii de foioase în amestec, predominând plopul, salcia, salcâmul, frasinul, stejarul, castanul, teiul, arinul, etc. Covorul vegetal al pădurii este caracteristic zonei stepice, constituit în mare parte din graminee iar fauna este reprezentată prin câteva mamifere de talie mare și medie precum lopătarul, căpriorul, mistrețul, vulpea, viezurele, iepurele dar și de talie mică, respectiv, ariciul, specii de rozătoare, etc. Fauna de reptile sau cea de nevertebrate își găsesc, de asemenea, adăpost sub covorul vegetal al pădurii.
Zonele umede, însă, adăpostesc o mai mare varietate de viețuitoare, atât pe uscat cât și în apă. Cel mai bine reprezentate sunt păsările, majoritatea speciilor fiind migratoare. Dintre acestea, mai frecvent întâlnite (și pe lacurile din câmpie) sunt rațele, lebedele și gâștele sălbatice, de asemenea, multe specii de limicole, stârci, păsări cântătoare sau de pradă. În zăvoaiele de luncă mamiferele sunt în mare parte aceleași specii întâlnite și în pâlcurile de pădure de la câmpie, iar pe malurile râurilor pot fi văzute mamifere de talie medie precum vidra sau nurca. Pisica sălbatică și câinele enot au fost și ele semnalate, dar destul de rar. Ihtiofauna, foarte importantă din punct de vedere economic, este și ea destul de bine reprezentată de câteva categorii de pești.
În spațiile interfluviale mai putem întâlni asociații vegetale de nisip (vegetație psamofilă) și asociații de sărătură (vegetația halofilă) specifice solurilor sărăturate din jurul lacurilor cu apă sărată sau salmastră, care întregesc peisajul și conferă un farmec aparte acestui ținut dintre pământ și ape”, spun organizatorii.
Echipa care s-a ocupat de această expoziție este formată din Georgiana Papurică, muzeograf și Elena Buzea, referent, Serviciul Evidența și Protejarea Patrimoniului.