Cătălin Canciu, secretar de stat în Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, președinte al Organizației Municipale PNL Brăila, este nemulțumit de faptul că municipiul „este sufocat la propriu de cabluri, care fie sunt strânse în cuiburi pe stâlpi, ca la țară, în așteptarea berzelor, fie sunt rupte și atârnă pe fațadele clădirilor sau direct pe străzi, punând în pericol viața trecătorilor”.

Canciu afirmă într-un comunicat dat publicității că toate aceste cabluri care atârnă de-a lungul și de-a latul străzilor dau o imagine dezolantă: „În Brăila se vede tot mai clar nepăsarea administrației PSD în fața realităților grotești care se reflectă în municipiu de mai bine de 30 de ani și care conturează imaginea unui oraș părăsit, condus de un primar fără viziune pe termen lung.

Astăzi mă voi referi la cablurile care aparțin furnizorilor de servicii și pe care le găsim spânzurate peste tot în oraș.

Fotografiile care însoțesc acest comunicat spun totul, se știe că o imagine face cât o mie de cuvinte.

Lăsate de izbeliște în mai toate zonele din oraș, firele rupte și desprinse de pe stâlpi, care au ajuns o povară pentru pietoni și șoferi, conturează o imagine dezolantă, care vorbește despre lipsa de interes a administrației PSD, inaptă și absolut inertă în fața adevăratelor probleme cu care se confruntă brăilenii.

În afară de inconvenientele pe care le produc pietonilor și șoferilor, aceste cabluri atârnate în toate direcțiile arată groaznic și mutilează imaginea Brăilei.

Culmea, în Brăila mai găsim încă așa-ziși stâlpi de pe care a căzut betonul și a rămas doar oțelul ruginit, adevărate pericole care stau inexplicabil în picioare, sfidând parcă gravitația terestră.

În Brăila anului 2023 administrația PSD pare obosită și depășită de realitate, nu reușește să înțeleagă nevoile unui oraș care își dorește să fie dacă nu modern, măcar civilizat.

Brăila are clar un primar indiferent la modul în care arată orașul, așa-zis gospodărit de el. Are la conducere, din păcate, un om preocupat doar de șlefuitul măștii de primar care se vrea perfect.

Avem multe exemple în țară de primari care au reușit să scape de mățăraia de cabluri. Sibiul și Timișoara sunt exemplele cele mai bune. Nu a fost ușor, edilii respectivi s-au confruntat cu procese, au stat săptămâni de zile în negocieri cu operatorii de cablu, au fost făcute notificări despre amenzile ce ar putea urma și în cele din urmă au reușit!

Nu mai spun că toate proiectele noi ale primăriilor menționate includ obligatoriu îngroparea cablurilor, crearea de rețele subterane de cabluri. Sinaia a reușit să scape de cabluri câștigând un proiect pe fonduri europene, deci se poate! Privirile oamenilor nu se mai încurcă în cabluri, așa arată normalitatea!

În Brăila, orașul pe care îl iubesc și pe care mi-l doresc modern și civilizat, problema cablurilor nu reprezintă o prioritate în ochii administrației PSD, care merge cu privirea înfiptă doar în asfalt. De ani de zile, brăilenii se întreabă de ce Primăria nu cheamă la ordine societățile de cablu, pentru a se remedia situația.

A fost o simulare de interes în anul 2017, când viceprimarul PSD Alexandru Jantea a declarat public că a trimis adrese către toate firmele proprietare ale acestor cabluri, somându-le să le îndepărteze de pe domeniul public până cel târziu pe data de 1 noiembrie. Firmele au fost avertizate atunci că, în caz contrar, cablurile vor fi luate de angajații Serviciului de Gospodărire Locală și duse într-un depozit, pentru recuperarea lor urmând să fie plătită mai întâi o amendă.

A fost o declarație și atât! Nu s-a întâmplat nimic, chiar nimic! De ce? Pentru că nu le pasă, simplu! Nici măcar pe Bulevardul Dorobanți, modernizat pe bani europeni, nu s-a făcut un tunel pentru aceste cabluri. Nici pe celelalte străzi principale sau secundare săpate și asfaltate de curând nu s-a realizat vreo rețea subterană de cabluri.

De ani de zile, în Brăila se asfaltează și se tot asfaltează! Cum se asfaltează este o altă problemă, despre care am mai vorbit.

Pentru unii, care au șansa să conducă un municipiu precum Brăila, este prea greu să fie gospodari, este prea greu să își iubească orașul, în schimb este mult mai ușor să își bată joc de el și să îl sluțească punându-i tot felul de pălării și umbreluțe, cu intenția de a ascunde adevărata mizerie și paragină în care a ajuns”.