Consilierul municipal Cătălin Canciu (PNL), inspector școlar general al județului, îl acuză pe primarul Marian  Dragomir (PSD) că „transformă Brăila într-un oraș fără identitate, îngropând sub strat de bitum granitul vechi de peste 100 de ani”.

Canciu mai afirmă într-un comunicat dat publicității că Dragomir „asfaltează fără discernământ, nu contează că este șosea de centură sau stradă cu valoare patrimonială, are în plan să transforme Brăila istorică într-un oraș fără identitate, monoton, de sorginte comunistă.

După ce a rezistat fără probleme peste 100 de ani și ar mai fi rezistat alte câteva sute de ani, dacă ar fi fost reașezată corespunzător, piatra cubică din granit de pe strada Plevnei și-a găsit sfârșitul subit sub administrația Dragomir.

Fără nicio urmă de regret sau de respect pentru istoria locală, Dragomir a îngropat sub strat de bitum întreg granitul care se găsea aici și care oferea străzii un farmec aparte și amintea de Brăila de altădată. De aceeași soartă cruntă a avut parte, cu câteva luni în urmă, și Drumul Căruțașilor, realizat de primii negustori care au ridicat Brăila în urmă cu un secol. Construite piatră cu piatră, cu simț de răspundere, pentru că în anul 1909, inginerul șef al orașului Brăila a trecut în caietul de sarcini obligația ca piatra cubică să aibă forma regulată paralelipipedică și toate cele șase fețe bine cioplite, pentru a putea fi întoarse și întrebuințate în timp pe toate laturile, aceste străzi din Brăila pavate cu granit au dispărut astăzi fără urmă.

În timp ce străinii sunt mândri de faptul că au străzi pavate cu piatră cubică, plătind bani grei pentru granitul negru-albăstrui, primarul Dragomir își permite să ignore valoarea lui patrimonială inestimabilă și să toarne smoală încinsă peste istoria de peste 100 de ani a Brăilei.

Și pentru ca sfidarea brăilenilor să fie și mai mare, Dragomir declară public, în bătaie de joc, că «el nu a trăit în acele vremuri când s-au construit străzile din granit, pentru a ști unde se află Drumul căruțașilor și că dacă cineva plânge după această comoară patrimonială, o va găsi în siguranță peste 400 de ani, sub asfalt».

Să iei în derâdere un oraș istoric, pavat cu acest granit, cu care alte orașe ale lunii se mândresc, asta da viziune a administrației Dragomir, care visa, în urmă cu ceva vreme, la titlul de Capitală culturală europeană pentru Brăila. Acum, că a rezolvat străzile cu piatră cubică, Dragomir poate trece la vopsitul statuilor din oraș și la cimentuirea hrubelor din Centrul Istoric, pe același principiu că «istoria se conservă mai bine dacă nu e la vedere», dar să lase vorbă ultimului turist să stingă lumina atunci când părăsește Brăila.

Înțelegem că ambiția lui Dragomir este aceea de a stabili un record la asfaltare, pentru a acoperi tot ceea ce n-a făcut predecesorul său, tutorele Aurel Simionescu, în anii cât a fost primar al Brăilei. Unul nu a făcut mai nimic, iar altul face acum exces de zel, împroșcând toată Brăila cu smoală încinsă, pentru a da de lucru fabricii de bitum aflate la marginea orașului.

Și pentru că tot asistăm la inundații de străzi în ultima vreme, ar trebui să se ia în calcul faptul că o stradă pietruită nu se inundă niciodată, există rosturi între pietre pe unde se scurge apa. Străzile pietruite rezolvă natural această problemă, pentru că apa se scurge în sol și nu suprasolicită sistemul de canalizare. În plus, piatra nu va radia niciodată căldură, așa cum o face asfaltul. Asfaltul se încălzește foarte tare, iar aerul devine irespirabil, în timp ce piatra are o inerție termică mult mai pronunțată. Plus că din piatră nu se degajă compuși volatili chimici, acel aer toxic, pe care noi îl numim «miros de asfalt»”.