Voi ați sesizat că nici porumbeii nu mai rezistă în Brăila, că mor pe capete? În urmă cu câteva săptămâni s-au găsit sute de păsări moarte pe malul Dunării, iar ieri s-au descoperit o mulțime de porumbei morți în zona stațiunii Lacu Sărat. Dacă nici porumbeii, care sunt specie protejată de Vultur, nu mai fac față condițiilor vitrege din Brăila, treaba e groasă!

Unii spun că asta e o interpretare cârcotașă, fiindcă atmosfera din Brăila este mai mult decât prielnică porumbeilor și că mai bine ca aici ei n-o duc nicăieri, mai ales cei sunt dintre cei luați în evidență la sediul de pe bulevard; știți voi care. Aceiași oameni mai spun că niciun porumbel luat sub aripă de Vultur nu piere, cât acesta-i la putere. Dacă moare vreo găină lovită de aviară sau de vreo mașină, nu-i bai, dar porumbeii sunt punctul sensibil al Vulturului.

Eu aș zice că e discutabil și cu porumbeii ținuți în crescătoria vulturească, fiindcă dacă aceștia nu acceptă să joace rolul de porumbei de ornament și să facă ciocul mic, li se face vânt cât ai clipi și zboară de nu se văd din cuibul oferit de cel care se consideră proprietarul lor pe viață. Nu de alta, dar dacă porumbelul a intrat de bună voie în cușcă, proprietarul investește numai în hrana acestuia câteva mii de euro lunar, ca să nu mai zicem și de suplimente, dacă e vorba de porumbei de cursă lungă. Pentru banii ăștia trebuie să prestezi când ești băgat în concurs, nu-ți permiți să faci joc de glezne.

Este posibil ca porumbeii morți găsiți în pădurea din Lacu Sărat să fi băut apă din Dunăre – că nu-și permit să plătească apa potabilă furnizată de CUP Dunărea -, să le fi făcut rău de la aceasta și să fi venit la stațiune la tratament, dar apa sărată din lac să le fi pus capac.

Sau or fi fost porumbei care veneau din voiaj și în drum spre Brăila, s-or fi oprit pentru o pauză de hidratare la Măxineni sau Gropeni și să se fi nimerit pe malul râului exact în apropierea zonei în care se află conducta de deversare a apelor uzate. Dacă Stația de epurare era oprită, ce-au băut bieții porumbei nu era apă, ci au avut parte de-o tratație de genul celei oferite la întâlnirile spiralate cu Bivolaru și e de mirare că au mai reușit să se țină în aer până în zona Lacu Sărat, unde și-au dat obștescul sfârșit, aproape de așezământul duhovnicesc din stațiune.

Și ipoteza asta este cu semnul întrebării, fiindcă la mirosurile care sunt în apropierea conductei respective, dacă se apropiau de aceasta, cel mai probabil porumbeii picau din zbor ca secerați înainte să apuce să bea ceva și erau găsiți acolo, claie peste grămadă, ca prinși într-o ambuscadă.

Așteptăm un răspuns de la specialiștii Direcției Sanitare Veterinare, care suntem siguri că se vor mobiliza cu celeritate, fiindcă la Brăila porumbeii au parte de un tratament special.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.