Casa Colecției de Științe ale Naturii a Muzeului Brăilei „Carol I” (Parcul Monument) găzduiește în această perioadă, până în luna septembrie, fotoexpoziția cu tema „Diversitatea peștilor marini și dulcicoli”.
Expoziție invită publicul într-o călătorie virtuală în adâncurilor mărilor, oceanelor, dar și a apelor dulci inclusiv cele de pe teritoriul țării noastre.
„Există aproximativ 29.000 de specii de pești cunoscute în lume. Dintre acestea, aproximativ 18 000 trăiesc în ocean. În apele Deltei Dunării au fost identificate 135 de specii de pești, dintre care 29 sunt specii dulcicole și marine. Pe litoralul românesc al Mării Negre au fost identificate 131 de specii. Există aproximativ 1 200 de specii de pești cartilaginoși, cunoscuți și sub numele de Chondrichthyes. Aceștia includ rechinii, pisicile de mare și alte specii strâns înrudite. Scheletul lor este format în principal din cartilaj, nu din os, și au anumite caracteristici distinctive, cum ar fi valva care acoperă organele sexuale și coada asimetrică.
Unele categorii de pești care se caracterizează prin migrația lor sezonieră între apele dulci și cele sărate pentru reproducere și anume specii anadrome și catadrome. Speciile anadrome/ potamotoce trăiesc în mare și urcă în râuri pentru a depune icrele, în timp ce speciile catadrome trăiesc în apă dulce și coboară în mare pentru a se reproduce. Exemple de specii anadrome care migrează din Marea Neagră în Dunăre: în România, scrumbia de Dunăre (Alosa pontica), specii de sturioni precum nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), păstruga (Acipenser stellatus) și morunul (Huso huso), dar și somonul (Salmo salar) care migrează din Marea Nordului și nordul Oceanului Atlantic pe fluviile și râurile din nord vestul Europei. Un exemplu de specie catadromă este anghila europeană (Anguilla anguilla) care trăiește în râuri și lacuri, iar pentru reproducere migrează în Marea Sargasselor din Atlanticul de Nord.
Peștii sunt animale unisexuate. Dimorfismul sexual este foarte slab pronunțat, încât sexele se recunosc foarte greu după morfologia externă. Câteodată dimorfismul se manifestă numai în perioada de reproducere, când, sub influența hormonilor sexuali, masculii îmbracă o haină nupțială viu colorată.
Adaptarea culorii corpului la mediul înconjurător are o importanță mare din punct de vedere defensiv și ofensiv. La cei mai mulți pești pelagici de apă dulce, culoarea spatelui este închisă, iar a abdomenului este deschisă. În felul acesta peștele este protejat într-o măsură oarecare de prădători, deoarece sunt foarte greu observați, de sus – din cauza culorii închise, iar de jos – din cauza culorii deschise. La unii pești nu numai culoarea, dar și forma corpului poate să semene mult cu plantele și pietrele din mediul în care trăiesc.
Peștii au diverse modalități de apărare, dar și de atac, depinzând de poziția lor în lanțul trofic. Sunt protejați de solzii osoși, cum este cazul peștilor din clasa Osteichtyes. Țepii sau spinii sunt de asemenea organe de protecție și apărare, dar sunt folosiți și pentru a prăda, de exemplu ghidrinul (Gasterosteus aculeatus) și dracul de mare sau peștele pescar (Lophius piscatorius) din familia Lophiidae (pești pescari, undițari, draci de mare). Alți pești au pe lângă țepi, spini sau structuri veninoase, care servesc mai mult apărării decât atacului, deoarece ele nu sunt folosite în actul căutării hranei, de exemplu la scorpia de mare (Scorpaena porcus). Dentiția bine dezvoltată, mai ales la speciile răpitoare servește în primul rând pentru atacarea prăzii. Organele electrice sunt folosite atât pentru apărare cât și pentru atac, de exemplu cazul țiparului electric (Electrophorus electricus).
Rolul și importanța peștilor: mențin echilibrul ecosistemelor acvatice, sunt surse importante de hrană pentru numeroase specii, inclusiv pentru om, mulți sunt populari în acvaristică și utili în cercetarea științifică”, se arată în prezentarea făcută de Georgiana Papurică, muzeograf.