DR. LAURENTIU LUPU: LA SPITALUL JUDETEAN EXISTA O DEZAMAGIRE A TUTUROR, O STARE DE EPUIZARE MENTALA, DE NON-COMBAT
In contextul in care de ani de zile, despre Spitalul Judetean Braila se aud mai mult lucruri rele decat lucruri bune, in care s-a tot vorbit de concursuri de angajare luate pe spaga, despre medici care refuza sa vina sa consulte pacientii de la UPU, despre investitii facute pe bani grei, care care nu se mai finalizeaza, despre aparatura performanta care zace in depozite, nefolosita, cu termenul de garantie depasit, despre incapacitatea managerului de a face ordine in spital, mai nou, sperantele tuturor se leaga de viitorul manager, care va ocupa functia in circa o luna de zile, odata cu incheierea mandatului lui Mihail Iugulescu. Un manager care va avea o sarcina grea si in care presedintele Consiliului Judetean Braila, Iulian Chiriac – care-l va numi; sau mai bine zis, care o va numi – are incredere ca o sa poata face schimbarile in bine de care spitalul are nevoie.
Unul dintre medicii din Spitalul Judetean Braila, Laurentiu Lupu, a facut publice ieri cateva idei personale despre modul in care se pot reorganiza lucrurile la unitatea amintita, astfel incat situatia sa se imbunatateasca din toate punctele de vedere.
Intr-un text intitulat ”Spitalul Judetean Braila, intre deriva si redresare”, postat pe o retea de socializare, dr. Lupu vorbeste despre “impasul investitional si managerial” de la unitatea amintita si despre starea de “dezamagire a tuturor, o stare de epuizare mentala, de non-combat” a personalului: “M-am intrebat de multe ori daca va fi posibil ca situatia dificila a Spitalului Judetean Braila sa se transforme, ca prin minune, in una decenta sau chiar foarte buna. Probabil ca nu exista doar un raspuns la aceasta intrebare dar, din punctul meu de vedere, vreau sa fac o schita pragmatica a situatiei si, mai ales, a modului cum vad eu schimbarea in bine.
Este inutil sa fac un istoric al modului cum s-a ajuns intr-un impas investitional si managerial, intr-un deficit incredibil de personal calificat la anestezie, pediatrie, etc. Este inutil sa spun de ce exista o dezamagire a tuturor, o stare de epuizare mentala, de non-combat! Pentru toate exista cauze care vor fi analizate la timpul potrivit”.
Dr Lupu are insa si niste idei cu privire la ce s-ar putea face, iar una dintre ele vizeaza separarea Spitalului Judetean de Spitalul 3 (devenit de cativa ani Corpul B al Spitalului Judetean):
“1. Managementul resurselor si investitiilor
Nimic nu poate fi construit, schimbat, imbunatatit, fara rezolvarea problemei terapiei intensive si aici sunt doua probleme urgente:
* Prima este mutarea in locatia noua si pentru asta trebuie facuta strapungerea dinspre UPU si liftul de legatura cu salile de operatie. O data mutarea produsa sau chiar inaintea ei, trebuie revizuite toate aparatele care au stat nefolosite si au iesit din termenul de garantie si refacute legaturile cu furnizorii, pentru intretinere. Completarea mobilierului si dotarilor. Investitia aceasta este urgenta numarul unu.
* A doua problema, cu o importanta egala, este completarea cu medici anestezisti a echipei. Aici sunt doua posibilitati care ar trebui sa fie aplicate: a) aducerea unor medici noi (exista o oferta concreta care poate fi activata); b) realizarea unei sectii unice de anestezie-terapie intensiva intr-o perspectiva medie, concomitent cu separarea celor doua spitale: Judetean si fostul spital 3, actualul corp B al Spitalului Judetean, cu transformarea ultimului in spital municipal sau de cronici, in functie de analiza necesitatilor (ar inceta naveta inutila a pacientilor de la UPU la corpul B si invers).
** Punerea in functiune a corpului nou de cardiologie, dupa refacerea canalizarii si izolarea fundatiei. Mutarea cardiologiei in aceasta locatie ar comasa cele doua sectii de la Judetean si ar eficientiza consultul bolnavilor, care ar fi vazuti cu mai multa celeritate, sporind si eficienta garzilor de cardiologie si posibilitatea consulturilor interdisciplinare.
** Separarea celor doua corpuri in spitale diferite: Judetean, cel actual (locatia A), cu toate sectiile complete capabile de garzi 100%, nu partial, ca pana acum, si Municipal sau de cronici, dupa necesitati. Fondurile ar fi mai bine manageriate, resursa de personal ar fi folosita cu gandire, nu s-ar mai face risipa inutila, pacientii ar beneficia de toate consulturile de specialitate fara sa fie deplasati inutil. Ar fi astfel rezolvata si problema, amintita anterior, a medicilor anestezisti, care ar fi comasati intr-o singura locatie ce ar oferi toate serviciile medicale posibile la nivelul judetului.
** Regandirea modului de colaborare intre UPU si sectiile spitalului, cu fluidizarea consulturilor la urgenta, completarea numarului de medici UPU si a personalului aferent. Situatia in care medicii specialisti sunt ”certati” sau amenintati ca ”nu se prezinta imediat” la UPU poate fi rezolvata nu prin pedepsirea ”exemplara” a medicilor, care nu ar face decat sa duca la o migratie imediata a acestora catre alte spitale, cum s-a mai intamplat, ci prin imbunatatirea modului cum se solicita consultul, in asa fel, incat doar cazurile clinice cu probleme sa faca obiectul consultului specialistului, dar, in acelasi timp, numarul medicilor de UPU sa fie suficient, ca sa nu epuizeze resursele fizice si psihice ale acestora.
** Simpla scriere a unor protocoale de lucru care reproduc situatii nespecifice Spitalului Judetean Braila nu mai este suficienta. Protocoalele vor trebui sa reflecte situatia de fapt si sa presupuna o colaborarea colegiala intre medici si, in general, a personalului. Atitudinea de comanda, punitiva, este distructiva, creeaza resentimente si atitudini de revolta si de fronda, care nu conduc la rezolvarea situatiilor. Managementul trebuie sa fie unul colegial, constructiv, de colaborare, in care totul se desfasoara pe principiul: fac asta pentru ca vreau, imi place, imi dau seama ca trebuie! Comisia de disciplina si sanctiunile trebuie sa devina rezolvari de exceptie!
**Studiul concret, la nivelul fiecarei sectii, a necesarului de materiale sa se faca la fata locului, nu prin simpla cerere a necesarului. Exista mereu o discrepanta intre ce este nevoie cu adevarat si ce se poate oferi, dar aceasta poate fi micsorata prin analiza directa, cu personalul fiecarei sectii, a nevoilor, asa incat sa se poate oferi cat mai mult din ce e nevoie, in limita resurselor existente. Cand tai pur si simplu ceva, e mai bine sa iei de acolo unde nu sunt implicatii majore.
**Efectuarea unei analize concrete a numarului de analize, investigatii radiologice, imagistice si crearea unui concept care sa permita, pe de o parte, sa se faca toate analizele absolut necesare, pe de alta parte, sa nu mai permita investigatii care nu au o contributie decisiva la diagnostic si tratament.
**Analiza concreta a nevoilor sectiei de radiologie, cu imbunatatirea dotarii, in limita finantelor existente si a asistentei de intretinere (orice aparat are o limita de functionare si nevoi specifice de revizie)
**Reevaluarea sectiei de pediatrie, cu completarea numarului de medici si rezolvarea dotarii
**Reevaluarea sectiei de oncologie, cu completarea personalului prin concurs, imbunatatirea conditiilor de munca, a conditiilor din ambulatoriul de zi
**Reevaluarea sectiei de neurologie, cu crearea posibilitatii unei terapii intensive proprii, cu personal calificat, care ar degreva sectia de terapie principala de cazuri cronice.
**Analiza oportunitatii existentei a trei sectii de chirurgie cu transformarea in doua, pentru economia resurselor si crearea unei oportunitati de dotare a celor doua sectii cu laparoscoape noi si endoscoape interventionale care sa permita colaborarea chirurg-endoscopist (gastroenterolog), in vederea efectuarii de papilo-sfincterotomii interventionale, rezectii endolumenale etc.
**Completarea cu medici chirurgi oro-maxilo-faciali care ar permite revenirea la capacitatea de a executa chirurgie radicala a gatului (disectii pentru tumori complexe).
**Mutarea sectiei de chirurgie plastica la Corpul A si dotarea pentru a putea sa asiste, cel putin in faza incipienta, pacientii arsi (corturi etc).
**Transformarea compartimentului de chirurgie vasculara in compartiment de chirurgie cardiovasculara (ar fi astfel posibile pontajele majore vasculare la nivel local). Aici nu e nevoie de o extraordinara investitie, ci de acomodarea unui personal cu aceasta calificare.
**Reconsiderarea oportunitatii investitiei radioterapie (cladire cu probleme de aprobare si de constructie) cu limitarea (in conditiile in care investitia nu poate fi anulata) la realizarea unui proiect de o anvergura mai mica.
**Regandirea amfiteatrului, cu implementarea unui proiect mai rezonabil, cu eventuale facilitati de studiu pentru personal (internet, biblioteca, sali de studiu, de prezentare de prelegeri de specialitate)”.
Dr Laurentiu Lupu are cateva sugestii si pe partea de management al personalului:
*Incetarea detasarilor arbitrare a personalului intre sectii si gandirea anticipativa a necesarului de personal al fiecarei sectii, care sa permita calificarea conform specificului si acomodarea netraumatica cu fiecare loc de munca
*Schimbarea radicala a modului de abordare a relatiilor dintre management si personalul spitalului (sanctiunea sa devina ultima resursa, stabilirea unor reguli clare de lucru, a relatiilor de munca bazate pe principialitate, inlaturarea nepotismului, descurajarea servilismului inutil si distructiv).
*Nevoile de personal sa fie gandite anticipativ, modulat, privind mereu din perspectiva noilor tehnologii, cu accent pe crearea unui corp de specialisti propriu, capabil sa se adapteze rapid la noile cerinte.
Ce am prezentat pana acum este un proiect simplu de administrare, care poate fi implementat cu resurse accesibile.
S-a spus mereu despre Spitalul Judetean ca nu functioneaza, ca nu se face nimic, ca nu e bine. Cred ca a venit timpul sa se treaca de la critici la constructie, la schimbare fundamentala. Chiar se poate!”.