Biblioteca Județeană ”Panait Istrati” Brăila marchează împlinirea a 195 de ani de la nașterea scriitorului Lev Nikolaevici Tolstoi prin organizarea unei expoziții documentare intitulată ”Fuga din rai”. Aceasta poate fi vizitată la parterul Secției Împrumut pentru Adulți în perioada 8-21 septembrie și conține atât lucrări ale scriitorului, cât și fragmente din receptarea critică a operei lui Tolstoi.

Romanul „Război și pace” al lui Lev Tolstoi este citat ca fiind cel mai mare roman scris vreodată. Inegalabil romancier, povestitor și dramaturg, opera lui Lev Tolstoi se confundă cu una din epocile cele mai interesante din istoria literaturii ruse și universal – „vârsta de aur a literaturii ruse”.

„Lev Tolstoi s-a născut pe proprietatea familiei sale, Yasnaya Polyana din Provincia Tula, Rusia, pe data de 9 septembrie 1828. Era cel mai mic dintre cei patru băieți ai familiei. În anul 1830, când mama lui Tolstoi, născută prințesa Volkonskaya, a decedat, verișorul tatălui său s-a ocupat de îngrijirea copiilor. După ce și tatăl lor, contele Nikolay Tolstoi, a trecut în neființă, șapte ani mai târziu, mătușa lor a fost numită tutore legal. Când a decedat și mătușa, Tolstoi și frații săi s-au mutat la o a doua mătușă în Kazan, Rusia. Cu toate că Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de fragedă, mai târziu, acesta va idealiza amintirile copilăriei în scrierile sale.

Tolstoi a trecut prin școala primară acasă cu ajutorul unor profesori germani și francezi. În anul 1843 s-a înscris într-un program de limbi orientale la Universitatea din Kazan, pe care a abandonat-o în anul 1847, fără nicio diplomă, motivul fiind înclinația sa către petrecerile în exces.

Acesta s-a întors la proprietatea părinților săi, unde a devenit fermier. Tentativa sa de a deveni fermierul perfect a eșuat curând. A reușit, totuși să își canalizeze energia în păstrarea unui jurnal – începutul unui obicei din care s-a inspirat des pentru operele sale.

În timp ce Tolstoi eșua la fermă, fratele său mai mare, Nikolai, a venit în vizită în timpul permisiei militare. Nikolai l-a convins pe Lev să se alăture armatei ca iuncăr, în sudul Munților Caucaz, acolo unde era și acesta repartizat. Urmând obligația de iuncăr, Tolstoi a fost transferat la Sevastopol în Ucraina în noiembrie 1854, unde a luptat în Războiul Crimeei de-a lungul lunii august 1855.

În timpul în care Tolstoi a lucrat în armată, a lucrat la o poveste autobiografică, numită «Copilărie», care conținea cele mai dragi amintiri din copilărie. În anul 1852 el a trimis schița la revista «Contemporan», cea mai cunoscută revistă din acea perioadă. Povestea a fost acceptată și a devenit prima lucrare a sa publicată.

Tolstoi a început să scrie despre viața sa cotidiană din avanpostul armatei din Caucaz. Totuși, nu a reușit să își termine opera, numită «Cazacii», până în anul 1862, după ce părăsise armata.

Cea mai mare parte a anilor 1860 scriitorul a trudit la primul său mare roman, «Război și pace». Atât criticii, cât și publicul, erau captivați de-a dreptul de descrierile istorice ale romanului cu privire la războaiele napoleoniene, îmbinate cu elaborarea grijulie a personajelor fictive, dar realiste.

În anul 1873 Tolstoi a început să lucreze la cel de-al doilea dintre cele mai bune romane ale sale, «Anna Karenina». În ciuda succesului pe care l-a avut după terminarea romanului «Anna Karenina», Tolstoi a trecut printr-o criză spirituală și a dezvoltat o depresie. Scriitorul se lupta să descopere sensul vieții și a mers la Biserica Ortodoxă Rusă, dar acesta nu a găsit răspunsurile pe care le căuta, ajungând astfel să creadă că bisericile creștine erau corupte și în locul unei religii organizate, Lev Tolstoi a dezvoltat propriile sale credințe.

Tolstoi a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880-1890. Printre genurile lucrărilor sale de mai târziu se găsesc povești cu tâlc și opere realiste.

Tolstoi s-a stins din viață la data de 20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia” – se arată într-un comunicat dat publicității.