Gheorghe Antistescu a găsit variante pentru a acoperi pierderea de circa 1 milion de euro/an pe care i-o va crea darea în funcțiune a podului peste Dunăre: „Dacă pe pod se va putea circula doar în anumite condiții meteo, putem asigura traversarea Dunării cu bacul pentru camioanele grele. Dacă nu, nu e nicio problemă”

Patronul firmei Romnav, Gheorghe Antistescu, nu-și face griji cu privire la darea în funcțiune a podului peste Dunăre – atunci când se va întâmpla asta -, dat fiind că a găsit soluții pentru a-și compensa profitul pe care îl obține în prezent din funcționarea bacurilor care realizează traversarea fluviului între Brăila și Tulcea.

Antistescu ne-a declarat astăzi că a lăsat celor doi băieți ai săi partea de administrare directă a firmei, el rămânând însă acționar. Omul de afaceri a mai spus că încă de acum 3 ani, când a aflat că va fi construit podul peste Dunăre între Brăila și Tulcea, a analizat diverse variante de lucru, pentru cazul în care traversarea fluviului cu bacul nu va mai fi o afacere profitabilă și a găsit deja alternative.

Antistescu spune că în urmă cu 25 de ani, când a preluat Romnav, flota firmei era „o epavă”, dar în timp, el a schimbat substanțial lucrurile din acest punct de vedere: „În decursul a 25 de ani, peste 80% din profitul bacului, care s-a învârtit în jurul unui milion de euro anual, a fost reinvestit în flota care era varză și care a fost transformată într-o flotă despre care mulți recunosc că este una dintre cele mai bune din România. Anul trecut noi am reușit să terminăm tot ciclul de modernizări, de schimbări de motoare, de reparații – și e vorba de circa 20 de milioane de euro care s-au investit în flotă, din câștigurile bacurilor.

De 3 ani, de când am aflat că se face podul, am căutat alternative. Noi nu suntem genul ăla de oameni care să ne ducem mâine să-i scoatem de pe piață pe cel de la Călărași sau pe cel de la Giurgiu care fac transport cu bacul. Am căutat alternative și am găsit la un moment dat în Ucraina. În Ucraina s-a întâmplat ce s-a întâmplat și am regândit lucrurile.

Acum nu vreau să fiu rău, dar bun n-am de ce să fiu, să spun că vreunul dintre cei care au mănâncat banii din taxe și impozite m-ar fi întrebat: „Măi Gheorghe, nu te simți rău, nu vrei să-ți dăm o mână de ajutor, că uite, ai acolo 50 de oameni la bac? Ce facem cu ei?”. N-a întrebat nimeni.

Atunci eu m-am retras într-o zonă de plasament investițional și de reorganizare pe zone de profitabilitate care să înlocuiască profitul bacului. Prima mutare a fost acum 5 ani, cu Șantierul Naval din Oltenița, în care am investit vreo 3,5 milioane de euro, investiție care și-a dovedit profitabilitatea și care acoperă cam jumătate din profitul pe care îl voi pierde la bac, când se va da drumul circulației pe pod.

În plus, acum vom construi două parcuri fotovoltaice de câte 2,9 MW la Siliștea și la Unirea, care vor acoperi celalaltă jumătate din profitul bacurilor.

De aceea, acum, sincer, nu mai are importanță ce voi face cu bacurile. Unul dintre bacurile mici ar putea fi transformat într-un atelier de reparații operativ la Constanța, unde este un nod important de remediere a unor defecțiuni, un alt bac mic poate fi folosit pentru transporturi în Deltă, iar cu bacurile mari vom  vedea ce vom face, pentru că avem niște informații nu foarte certe că, de fapt, pe pod se va putea circula doar în anumite condiții: nu tu vânt, nu tu aia, nu tu aia. Și atunci e posibil ca până la urmă  să gândim o varianta în care nu neapărat să facem concurență podului, dar să asigurăm traversarea Dunării pentru camioanele grele, repliind-ne și ca tarife, bineînțeles. Și asta dacă va ține această variantă, dacă va fi profitabil; dacă nu va ține, nicio problemă. Așteptăm să se termine problemele în Ucraina și ne ducem acolo cu bacurile.

În ceea ce privește danele de la trecere bac, băieții mei s-au gândit la un siloz de tranzit sau la o dană de operare mărfuri”.

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns