Gheorghe Bacalbasa, despre Nicolae Bacalbasa: Suntem gemeni univitelini, cu acelasi material genetic, dar atat de diferiti

_DSC0010-2

Lectii de genetica si de obstetrica, astazi, la Festivalul de C’Arte de la Braila. Medicul si scriitorul galatean Gheorghe Bacalbasa i-a creionat fratelui sau geaman, Nicolae Bacalbasa (tot medic si scriitor) un portret in tuse apasate, dar incarcate de afectiune. Invitat sa prezinte volumul „Opriti dricul, mortu asta n-a dat plicul”, semnat de fratele sau, Gheorghe Bacalbasa a inceput prin a vorbi despre faptul ca ei doi sunt gemeni univitelni, care au atat de multe lucruri in comun, din punct de vedere genetic, dar atat de putine, la nivel de temperament: “Eu, ca obstetrician, de foarte multe ori m-am gandit la aventura biologica si intelectuala a mea si a fratelui meu, care suntem gemeni univitelini. Ceea ce se stie mai putin e ca dintre gemenii care se nasc, cam 4/5 sunt gemeni bivitelini, deci sunt frati care impart acelasi uter, deci provin din doua ovule fecundate de doi spermatozoizi – aici vorbeste obstetricianul din mine – si doar 1/5 din ceea ce se stie a fi gemelaritate sunt gemenii univitelnini, sunt gemenii care provin din aceasi celula, din care s-a rupt o parte – practic, un accident biologic si din aceasta cauza, la gemenii univitelni exista si un risc enorm de malformatii, fiindca de fapt, este o stare malformativa, care cateodata, sigur, are un parcurs fericit. Ei au absolut aceeasi constitutie genetica – deci daca iei si faci genomul a doi frati gemeni univitelini, nu-ti vei putea da seama cine este unul si cine este celalalt.
Ca sa ne intoarcem la subiectul discutiei, de multe ori m-am intrebat cum din acelasi material genetic am iesit oameni atat de diferiti. Fara indoiala, eu am avut intotdeauna o constructie mai lirica, mai metafizica, spre deosebire de fratele meu, care a fost intotdeauna concret, bataios, cinic… cum sa zic, usor ironic-dispretuitor cu altii si cu propria sa persoana, deci dispus sa ia totul in batjocura, dar o batjocura care este incarcata de durere, fiindca mereu il citeaza pe Golding, laureatul premiului Nobel, care a scris ca <<umanitatea secreta raul in mod permanent>> “.