GHEORGHI, UITA-TE IN OGLINDA, INAINTE SA CANDIDEZI LA PARLAMENTARE! SI PUNE-TI SI OCHELARII, CA SA TE VEZI MAI BINE!

Vestea candidaturii inzapezitului Gheorghi Obreja m-a pus pe jar, fiindca de ce ar vrea sa fie deputat unul ca el, zau, n-am habar. De cateva zile incerc sa-mi dau seama ce-l mana pe Obreja in lupta electorala, pe care vrea sa o castige cu o mare vrajeala.

Marturisesc ca am exclus de la bun inceput varianta ca pe Gheorghi l-ar  interesa binele cetateanului, fiindca asta nu l-a interesat niciodata pana acum si e greu de crezut ca la varsta pe care o are, si-ar mai schimba radical convingerile. Ca atare, am ajuns, inevitabil, la varianta cealalta: il intereseaza binele sau personal. Si admit fara retinere ca pana la un punct, este normal si chiar de dorit ca fiecare sa-si vrea binele personal. Numai ca aici este ca in cazul libertatii: esti liber sa faci tot ce vrei, pana la punctul in care libertatea ta atenteaza la libertatea mea/ noastra! Asa si cu binele personal: esti liber sa actionezi in interesul binelui tau personal, pana la punctul in care binele tau afecteaza binele meu/al nostru! Si cand e vorba de un individ cu CV-ul administrativ si politic al lui Obreja, nu am niciun dubiu ca un deputat ca el nu e ceva de bine pentru judetul Braila.

In mod normal, orice om de bun simt, cand e vorba de o decizie importanta, precum cadidatura la alegerile locale sau parlamentare, se mai priveste si-n oglinda. Si nu se uita in oglinda ca pitipoanca politica, ce se intreaba: “Oglinda, oglinjoara/ cine-i mai potrivit din tara/ sa candideze mai inainte/ nu eu, ca sunt (co)presedinte?”. Nu, daca are un minim bun simt, acel om se intreaba la modul sincer: “Ce ma recomanda pentru aceasta pozitie? Cu ce pot contribui eu?”.

Una dintre explicatiile pentru care un individ ca Gheorghi Obreja poate sa mearga inainte cu o candidatura, dupa ce s-a uitat in oglinda, este aceea ca nu vede bine. Ca sta prost cu vederea, ca sa formulam altfel – caz in care ar fi de dorit sa-si puna ochelarii de vedere.

O alta explicatie ar fi aceea ca nu gandeste (bine). Ca sta prost cu gandirea, ca sa formulam altfel. Ca in mintea lui – atata cata este -, omul chiar considera ca merita sa fie deputat. Si ca sa ducem rationamentul logic pana la capat, daca luam in considerare aceasta a doua varianta, inseamna ca el chiar are impresia ca poate contribui cu ceva.

Si dupa o matura chibzuinta, stand si gandindu-ne noi cu ce dra…. pardon… Dumnezeului poate sa contribuie unul ca Gheorghi la binele comunitatii, am avut o revelatie, care poate fi singura explicatie: Obreja crede ca poate fi pentru noi un exemplu de “Demnitate, Onestitate, Daruire”. Ca ne poate da lectii despre cum poti sa ajungi sus, fara sa ai nimic jos, la baza; cum poti sa te inalti, pornind direct din pozitia taratoare, fara faza intermediara; cum poti sa devii mare, fiind, de fapt, mic. Cu alte cuvinte, ne poate impartasi din experienta lui de viata – fiindca sunt lucruri traite, nu citite.

Obreja nu a citit nicio carte de bucate, dar e capabil sa scrie o carte despre cum sa te asezi in capul mesei si sa-ti faci parte din bucate, dupa ce altii le-au gatit si le-au asezat pe masa.  Asta, in opinia lui, ar insemna “Demnitate”.

Obreja n-a citit nicio carte de afaceri, dar poate sa scrie o carte despre cum sa-ti ingrasi conturile primind contracte de peste 900.000 euro din bani publici, prin achizitie directa, fara alt merit decat acela ca esti in partidul potrivit. Asta, in opinia lui, ar insemna “Daruire”.

Obreja n-a citit nicio carte de dezvoltare personala, dar poate sa scrie o carte despre cum sa fii zero barat si sa ajungi imparat (ma rog, prefect, ca sa adaptam basmul la realitate, desi ceea ce a trait el cand a fost numit prefect a fost un basm).

Obreja n-a citit la viata lui o carte de politica, dar poate sa scrie una despre cum sa te faci de ras in toata tara, ca prefect inzapezit timp de 2 zile, sa fii nevoit sa-ti dai demisia si sa pleci pe campii, dupa care sa revii direct in functia de co-presedinte al unui partid. Asta, in opinia lui, ar insemna tot “Demnitate”.

Obreja n-a citit niciun Curs in miracole, dar poate sa scrie unul despre miracolul de a fi ales consilier judetean, desi ai un trecut politic si administrativ absolut jenant si desi spui clar, raspicat, ca nu ai niciun proiect pentru comunitate si ca vei hotari ce-o sa faci abia dupa ce vei fi ales. Asta inseamna, in opinia lui Obreja, “Onestitate”.

Si probabil ca acum Obreja vrea sa incerce marea (bafta) cu degetul, pentru al doilea miracol, care l-ar face si deputat, numai pentru ca e “om serios”…

Pana acum i-a mers. Poate ar fi timpul sa-i dam noi o lectie: aceea ca nu(-i) mai merge asa!