In perioada 1-7 decembrie,  dupa-amiezile mi-au fost si imi vor fi ocupate de spectacolele din cadrul  Festivalului „Zile si Nopti de Teatru la Braila”.

Marti, 2 decembrie, de la ora 18.00, la Casa Tineretului: spectacolul HAI IU IU, concert remix-uri Maria Tanase in regia lui Radu Afrim, producţie UNITER Bucureşti.

Spectacolul, un omagiu adus Mariei Tanase, ne-a prezentat si o altfel de Maria Tanase: Maria Tanase cea salbatica, cea instinctuala, cea suferinda, cea geloasa, cea miloasa, cea frumoasa, cea ratacita, cea rea, cea reinterpretata. Tinerii actori au reusit sa ne transmita, prin cantec si dans, aceste trasaturi. Am fost din nou impresionata de Andreea Gavriliu, cu o prestatie plina de talent si forta; Vlaicu Golcea, muzicianul care i-a stat alaturi lui Radu Afrim in acest proiect, a reusit niste remix-uri extraordinare ale pieselor Mariei Tanase. Nu toate mi-au placut la fel de mult, ceea ce e si firesc. Dar au avut energia potrivita, au fost grave, dar si sensibile si impresionante.

Dialogul dintre trecut si prezent, zbaterile oricarui artist, transpuse in coregrafie, muzica, proiectiile video au facut din acest spectacol unul credibil, modern, intens in emotii si energie. Cred ca Maria Tanase s-a bucurat, din steaua in care se afla acum…

Am fugit repede la Sala Studio, unde urma sa inceapa „AMERICAN BUFFALO” de David Mamet, regia Vlad Massaci, spectacol al Teatrului SICA ALEXANDRESCU din Braşov.

Spectacolul prezinta interactiunile hilare ce au loc intre trei „talhari” ambitiosi: Don – proprietarul unui magazin de vechituri, Bob, stangaciul ucenic „bun la toate”  si Teach, infractor cu experienta, mizantrop si neincrezator.  Trebuie sa recunosc ca textul era foarte ofertant, iar umorul fin trebuia sa ajunga la spectator si sub alte forme decat prin repetitia obsedanta a unor cuvinte extrem de vulgare. Sa ne intelegem, nu sunt o puritana; dar nu reusesc sa inteleg ce aduce in plus, intr-un spectacol de teatru, un limbaj extrem de pestrit, repetat cu obstinatie. Asta nu mi-a placut. Daca in prima jumatate a spectacolului am fost atrasa de actori in actiune, in a doua jumatate m-au pierdut. Poate doar pe mine, habar n-am. (Cristina Iordache)