Profesorul Teodora Ilie, reprezentanta Organizatiei “Trebuie!” pentru copii si adulti cu nevoi speciale, a organizat astazi o conferinta de presa, pentru a prezenta problemele cu care se confrunta parintii copiilor si adultilor cu autism si sindrom Down. Atat ea, cat si reprezentantele celorlalte 3 asociatii din Braila care se adeseaza acestui tip de persoane au vorbit despre probleme de legislatie, lipsa de finantare si probleme de personal, fara sa acuze pe nimeni si fara sa indrepte degetul acuzator catre cineva anume de la nivel national sau local.

O intrebare banala pe care i-am adresat-o Teodorei Ilie m-a condus catre ceea ce avea sa devina STIREA: am intrebat-o daca a avut pana acum  vreo intrevedere cu noul primar, Marian Dragomir, pentru a-i prezenta aceste probleme si a discuta despre sprijinul pe care l-ar putea oferi Municipalitatea. Mi-a raspuns ca nu s-a intalnit cu primarul, dar va intra in audienta la el pe 20 aprilie. Am crezut ca nu aud bine, asa ca am insistat cu intrebarile pana cand Teodora Ilie, neavand incotro, mi-a spus ca i-a trimis un memoriu lui Marian Dragomir, ca nu a primit niciun raspuns si ca atare, n-a avut alta solutie decat sa se duca sa se inscrie in audienta, ca orice cetatean. Si o spunea perfect linistita.

Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor.

Ea insasi mama a unui copil cu nevoi speciale, Teodora Ilie este un om care lupta de 20 de ani pentru a apara drepturile acestor persoane care nu se pot apara ele insele. A celor cu autism si sindrom Down care, din cauza bolii, raman toata viata niste copii neajutorati, mult mai vulnerabili decat copiii sanatosi, pentru ca nu au capacitatea de a se apara singuri nici de o musca. Teodora Ilie nu s-a resemnat sa constate ca statul nu asigura acestor persoane cu nevoi speciale nici macar ceea ce le este, teoretic, garantat prin lege; ea s-a pus pe treaba, a infiintat o asociatie si impreuna cu alti parinti a tinut aceasta asociatie in functiune 20 de ani. Anul acesta a implinit 20 de ani. Si da, organizatia aceasta a functionat si gratie finantarii de la stat si de la bugetul local; dar a functionat in primul rand gratie Teodorei Ilie. Gratie celei care in toti acesti ani, a avut puterea sa-si duca propria lupta acasa, in familie, sa conduca un liceu, ca director, si sa conduca si aceasta asociatie care a  fost intotdeauna in lipsa de bani. Teodora Ilie a fost cea care a facut rost de bani timp de 20 de ani, cerand la toti cei care ar fi putut sa dea. Si multi dintre cei care ar fi avut de unde si ar fi putut, n-au dat.

Daca isi inchipuie cineva ca i-a fost usor, se inseala. Si a cerut bani nu pentru copilul sau – fiindca ar fi rezolvat mult mai usor problema personala -, a  cerut bani pentru copiii altora, fiindca stia ce inseamna sa ai un astfel de copil. Si a cerut ea, timp de 20 de ani, la primari, consilieri, oameni de afaceri, oameni de bine, pentru altii care n-au avut atata putere, ca sa o faca.

Teodora Ilie a stat cu mana intinsa – la modul frumos o spun – timp de 20 de ani, pentru a recupera, atat cat se poate, circa 20 de copii cu dizabilitati, in fiecare an. Unii ar spune ca 20 de copii pe an nu e cine stie ce. Sa incerce ei sa faca asta si apoi sa vorbeasca!

Pana una-alta, ii numeri pe degetele de la o mana pe cei care si-au asumat o asemenea resposabilitate in Braila si care au rezistat atat.

Teodora Ilie a facut acest lucru timp de 20 de ani inghitind refuzuri, replici sarcastice si umilinte. A facut-o pentru ca a crezut ca acei copii merita orice efort.

Pentru toate acestea, mana pe care a tinut-o intinsa Teodora Ilie timp de 20 de ani, mana cu care a reusit sa tina functional centrul de recuperare,  merita sarutata. Pentru toate astea, Teodora Ilie nu merita sa fie lasata sa se inscrie in audienta si sa astepte o luna de zile, ca sa reuseasca sa prezinte primarului problemele asociatiilor de acest tip din Braila. Niciun primar nu are dreptul moral sa se comporte in acest fel cu ea!

Si daca l-a deranjat pe primar faptul ca la implinirea a 20 de ani de la infiintarea organizatiei, Teodora Ilie a tras public un semnal de alarma, fiindca din lipsa finantarii, exista riscul sa inchida centrul de zi, nu este vina ei. Si ea ar fi preferat sa sarbatoreasca momentul festiv cu o petrecere; dar nu ai cum, cand esti in pericol sa pierzi un asezamant pe care l-ai tinut deschis cu truda timp de 2 decenii.

Pentru cei din afara, inchiderea unui centru pentru 20 de persoane cu dizabilitati nu inseamna mare lucru; pentru cei care erau primiti in acest centru si pentru familiile lor inseamna o tragedie. Una care se adauga multelor suferinte pe care le au de dus toata viata.

Marian Dragomir, chiar daca aceste persoane cu autism si sindrom Down nu voteaza, esti si primarul lor! Si chiar daca numarul persoanelor afectate de posibila inchidere a celor 3 centre care au disperata nevoie de finantare nu ajunge nici la 100, esti si primarul lor. Si ei au mai mult nevoie de sprijinul si intelegerea ta decat au altii!

Daca nu ca primar, macar ca tata, ar trebui sa respecti parintii acestor copii! Gandeste-te cum ar fi fost – Doamne-fereste – sa fii in locul lor! Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu esti in locul lor – si multumeste-i Lui, respectandu-i pe ei!

Nu jigni in asemenea mod un om ca Teodora Ilie, care nu merita o astfel de jignire! Nu lasa ca orgoliul primarului sa intunece compasiunea omului Marian Dragomir! Imi place sa cred ca tu nu esti asa! Cel putin nu asa te-am cunoscut eu pana acum…