Mi se pare mie, sau senatorul conservator Danut Mihai  face misto, cand spune: “Suntem nişte oameni responsabili aici!”, vorbind despre cercul in care se iau decizii cu privire la noul prefect al judetului Braila? De cateva saptamani, Mihai face sapaturi –  uneori, in zone de-a dreptul insalubre –  in cautarea unei variante de prefect cu care sa se prezinte la Bucuresti, ca sa ocupe un post ramas liber printr-un concurs de imprejurari dintre cele mai penibile cu putinta, ce a aruncat o pata rusinoasa pe imaginea partidului care se dadea odata PUR.

Fostul presedinte al PC Braila, Gheorghi Obreja, s-a incapatanat sa vrea sa fie prefect, desi o gramada de lume i-a spus ca palaria e prea mare pentru capul lui (mic). Dupa manareli politice care au durat luni de zile si dupa un popas de vrajeala in comuna Tarlungeni, unde vreo cateva saptamani s-a jucat cu bastonul in praf de-a politistul comunitar, cat sa capete lustru de functionar public, Obreja si-a vazut visul cu ochii : a intrat pe usa din dos in Prefectura si s-a urcat pe scaunul de prefect. N-a durat decat cateva luni, pana cand prestatia lui de cacao a sarit in ochi, pe fondul albului imaculat al zapezii, iar retragerea sa a fost pe masura intrarii grandioase: cu un gest maret, si-a dat demisia, la vreo ora dupa ce fusese anuntat ca va fi demis…

Acum, de vreo cateva saptamani, actualul presedinte al PC Braila, Danut Mihai, cauta si-n gaura de sarpe – dar pare ca nu ocoleste nici canalizarile, fiindca unele variante despre care se vorbeste nu ne miros a bine… – un candidat pentru functia de prefect.

Nu putem sa spunem ca ne mira faptul ca senatorul PC are nevoie de o eternitate ca sa gaseasca un candidat pentru functia amintita. In definitiv, cand membrii organizatiei tale sunt cam cati participantii la o pomana modesta ( cel inmormantat politic fiind fostul presedinte PC Braila), iti trebuie timp sa gasesti unul care sa fie macar functionar public, adica sa indeplineasca prima conditie, ca sa poata fi numit prefect.

Si fiindca rezerva locala de cadre a PC  este sublima, dar lipseste cu desavarsire, nu e de mirare ca Mihai cauta si prin alte parti ale tarii dupa prefecti de Braila. Si zau ca nu stim ce e mai rau: ca se orienteaza la persoane pe care le cunoaste in (prea mare) profunzime, sau ca alternativa este aceea de a se orienta catre persoane pe care nu le-a vazut in viata lui, dar pe care este gata sa le inscauneze prefect, pe motiv ca au CV-uri care-l impresioneaza. Si din ce stim noi, este usor impresionabil, fiind o fire sensibila…

Din nefericire, se pare ca nici dupa experienta cu Obreja, unii politicieni n-au priceput ca administratia publica nu e o chestie la care se pricep toti, asa cum este politica, fotbalul si patiseria…

“Suntem niste oameni responsabili aici” – banuiesc ca respectul pentru propria persoana il impiedica sa vorbeasca despre sine insusi la persoana I  – zice Mihai, dupa care continua, cu referire la una dintre persoanele pe care o ia in calcul pentru functia de prefect: “Eu nu o cunosc pe Vilcu Vasilica, nu m-am intalnit cu dumneaei niciodata, dar din ce am vazut eu pe CV-uri si pe pregatire, intr-adevar pare foarte bine pregatita”.

Ca sa fie clar, Vilcu lucreaza la DGFP Galati, este expert contabil si cine stie, poate chiar este un profesionist desavarsit, pe calculat taxe si impozite si numarat bani; dar ce-are asta de-a face cu Prefectura?! Chiar trebuie sa ajungem la un deja-vu, in care o profesionista care n-a lucrat in viata ei in administratie va fi trimisa sa se coafeze de Gheorghe Bunea Stancu?

Culmea e ca desi este evident ca nu-i capabil sa gaseasca in PC sau pe de laturi o persoana care sa fie in stare sa poate palaria Prefecturii, nici nu-i lasa pe altii, care pot. Asa incat ambitia conservatorului Mihai de a nominaliza prefectul de Braila s-ar putea sa ne coste pe toti. Si urmatoarele ninsori vin abia peste vreo 10 luni…