Presedintele PDL Braila, Alexandru Nazare, nu este cel mai drag prieten al meu si nu sunt de acord chiar cu toate ideile lui ( pana acum n-am fost de acord cu niciuna… ) , dar cand are dreptate, are! Si trebuie sa-i dam Ce(na)zarului ce-i al Ce(na)zarului.

De doua zile stau cu ochii pe rubrica Meteo ca pe butelie, in speranta (zadarnica) de a vedea ca a venit primavara. Nu de alta, dar imi place sa-l contrazic pe Nazare… De data asta, n-am avut noroc: asa cum a prevestit marele om politic de talie internationala ( am auzit ca l-au luat astia din PDL cu ei, zilele trecute, intr-o excursie in Germania), numai cu el, care este singura floare din Braila, nu se face primavara in plan local.  In caz ca nu stiti, floarea, potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, reprezinta “organul de inmultire al gimnospermelor si angiospermelor”.

Drept sa va zic, mi-a jignit patriotismul local, sa aud din gura Nazarului ca sigura floare mai de Doamne-ajuta din Braila este de import. De-aia am si urmarit cu maxima incordare cum trece iarna si am asteptat ziua de 1 Martie, cand cel mai frumos martisor ar fi fost, pentru mine, o zi frumoasa de primavara. N-a fost sa fie! Am zis ca mai astept o zi, ca sa ma recunosc infranta, fiindca mie imi ia mult, pana sa depun armele.

Degeaba! Dupa cum se poate lesne observa, tot nu s-a incalzit.

Nazareeee! Ai avut dreptate, n-a venit primavara! Desi, daca ma uit la mugurasul tau, dupa o matura concentrare, realizez ca nici nu-i de mirare…  Fiindca departe de a semana cu Gura -leului, Mugurasul lui Nazare pare a da din Coada-soricelului…

Exista o explicatie: Nazare, obisnuit sa creasca intr-un an, din asfaltul capitalei, cat altii in 10, in campia Baraganului, a fost parasutat … ma rog… semanat din avion in solul ostil al Brailei, fiindca terenurile arabile din Bucuresti erau deja ocupate cu alte plante, mai de soi. Fiindca a (pro)venit dintr-un plic cu seminte cumparat din Bucuresti, el are acum senzatia ca este cel mai de soi intre de-alde astia, plantele furajere din provincie. Cand a incercat sa-si infiga radacinile in solul din Braila, a inceput prin a taia “buruienile” din jur, care-i deranjau cresterea. Numai ca, spre supriza  Floricelei de capitala, planurile de acasa nu s-au potrivit cu cele din targ(ul Brailei). Fiindca inca de pe vremea cand i-a mijit mugurasul politic din asfalt, acesta a crescut sub protectia unor maini tandre, atente, care i-au supravegheat indeaproape inaltarea, ca sa zic asa… El este obisnuit sa fie stimulat, mangaiat, alintat, protejat, ingrijit si sprijinit de maini gingase care sa-l ude periodic la radacina.

Nu-i vorba, ca si-n Braila, unde-s conditii vitrege de crestere pentru de-astia tinuti in (perne de) puf, tot a mai gasit el doua maini protectoare, dar alea numai gingase nu sunt… In rest, s-a dat pe mainile unora care se pricep mai bine la manarit… asta… manuit pacanele, decat la manuit mugurasi.

Cert e ca deocamdata, semintele de soi ale Mugurasului n-au dat cine stie ce rod, pana acum, iar daca ne bazam pe el, noi, brailenii, am ramas cu primavara-n pom.