Măi Mariane, tu chiar nu ești bine,

Ceva e în neregulă cu tine!

Și nu e de azi sau de ieri,

Nu a venit de nicăieri,

Vine din cei 7 ani de acasă

Sau câți ar fi la tine; nu-ntreb, lasă!

Marian, eu sunt tot mai îngrijorată

Când văd starea ta deteriorată.

Starea de spirit, că la asta mă refer;

Pentru noi tu nu mai ești un reper!

Azi, în ședința de Consiliu Local Municipal, consilierul Ionel Alexandru (SOS România) a cerut să se repare liftul din noul sediul al Primăriei, pentru ca cei care trebuie să ajungă la etajele superioare să nu fie obligați să urce pe scări.

Întâi l-ai întrebat, primare, când a fost ultima oară în Primărie. Când Alexandru ți-a spus că a fost ieri, l-ai întrebat până la ce etaj a urcat.

Apoi cu el te-ai contrazis,

Că te-a nemulțumit fiindcă a zis

Că-n Primărie a urcat pe scări pân’ la etajul trei

Și n-a urcat doar pân’ la doi, unde tu vrei.

Omul o ținea langa, că a urcat mai sus;

Tu-i cereai socoteală: de ce la trei s-a dus?

Că mușchiul lui a vrut așa!

Ce treabă ai tu cu asta?

De când decizi tu cine unde urcă,

Fiindcă din ce știu eu, nu îi duci în cârcă?

Omul cerea liftul să se repare,

Pentru cei ce nu se mai țin bine pe picioare.

Atunci chiar că ai luat-o pe câmpii

De-a alea pline de bălării.

L-ai acuzat pe bietul om de instigare

Ești conștient de ce vorbești, primare?

Și nu o dată, de mai multe ori

L-ai acuzat că ar fi instigator!

Măi Mariane ți s-a urcat la cap?

Te crezi vreun mare om de stat?

Tu înțelegi că asta e un știft?

Că omul ți-a cerut omul doar să repari un lift?

Cheamă poliția, să îl ridice,

În plasa oamenilor legii el să pice!

Că dacă agitatorul trei etaje a urcat.

E clar că e capabil și de-o lovitură de stat!

Să te dea jos pe tine de la etajul doi

Să distrugă Brăila, săracii de noi!

Dar ca să faci totul cum se cuvine

Acuză-mă de instigare și pe mine

Sau cel puțin pentru complicitate,

Că am postat acestea toate.

Puteai să spui că la acest moment

Există un impediment

Legislativ; că nu poți aloca nicio para

Și de-aia, deocamdată liftul nu se poate repara.

Dar pentru tine asta nu era de ajuns

Că tu de importanță ești pătruns

Ca să te simți sus, ai nevoie ca pe alții să-i jignești

Și ca să ai o zi mai bună, chiar să îi umilești.

Și pari să ai o satisfacție bolnavă

Ca să servești sarcasm și ironii pe tavă

Unor oameni ce ți-ar putea fi părinți

Și nu-nțelegi că asta e lipsă de bun simț.

Și știi ce-i și trist? Profesor cică ești

Studenților la facultate le vorbești.

Ce predai tu, la o adică,

Mitocă… miștocăreală în administrația publică?

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.