Nici nu s-a decis bine “tunarea” masinii PNL prin mijloace democrat-liberale, ca la nivel local,  au aparut probleme tehnice in procesul de montare a pieselor si dispozitivelor PDL, pe sasiul liberal. Nu mai este o noutate pentru nimeni ca unele dintre softurile PDL-ului local au creat reactii de respingere ale computerului de la bordul PNL, carora mecanicii politici le-au dat o explicatie rapida: acestea gripeaza masina (de vot) liberala.

Cea mai recenta incercare de implementare a dispozitivelor de comanda PDL  pe carcasa PNL Braila s-ar fi petrecut, zic gurile rele, inainte de sedinta de Consiliu Local Municipal, insa si de aceasta data, a fost o incercare esuata, fiindca masina (de vot) liberala a dat rateu, dupa parerea democrat-liberalilor.

Dezvaluirea, in presa, a manevrelor care s-au incercat asupra masinii liberale, facute in garajul PDL, a agitat unele spirite mai ascutite, care si-au incrucisat  tirul, lansand opinii contradictorii asupra  problemelor care ar putea impiedica mecanismul PNL-PDL sa functioneze ca uns, asemeni unui sistem biela-manivela: tragi de manivela intr-un sens si biela se misca adecvat intentiei celui ce manevreaza mecanismul politic.

Spre exemplu, in opinia liberalului Petrica Popa, “daca ai piese bune la dispozitie, iti mai trebuie un singur lucru: LUBRIFIANTUL”. Acum, depinde ce numeste el “piese bune”: pe Boboc si pe Nazare? Hm… chestie de gust…

Important este ca Popa, care s-a aratat de la inceput gata sa oficieze fuziunea, a bagat de seama ca s-a lasat cu frictiune si ca exista riscul ca, daca se insista in a forta patrunderea PDL in PNL, sa iasa cu scantei si la un moment dat, sa se ajunga in faza jenanta de blocare la intrare. Ceea ce ar fi mai mare rusinea, avand in vedere cat s-au laudat ambii parteneri (ai fuziunii – sau fas-iunii, vedem ce-o sa iasa) ca sunt perfect compatibili, ca se cautau de mult si ca sunt fericiti peste poate impreuna. Din ce intelegem din aluziile delicate ale lui Popa, chiar daca se cautau de mult, cei doi parteneri inca nu se nimeresc – sau, ma rog, Nazare nu se nimereste pe aceeasi lungime (de unda) cu Boboc, iar pretentiile liderului PDL local nu se potrivesc cu ceea ce-i poate oferi liberalul. Nazare, mai naravas, forteaza intrarea in vizuina liberala, iar lui Boboc nu-i plac practicile de acest gen, el fiind, de fel, o fire mai sensibila, care are nevoie de un preludiu (politic) prelungit si o patrundere mai fina, putin cate putin. De-aia Popa, care a vazut la viata lui multe miscari de trupuri … vrem sa spunem de trupe in politica locala ( si multe i-au confirmat convingerea ca politica e o femeie de moravuri usoare) stie ca relatiile de durata, soldate cu satisfactie de ambele parti si dorinta de a se revedea periodic, se fac cu binisorul. Si stie si ca atunci cand dimensiunile (idealurilor politice ale) celor doi parteneri sunt net diferite, singura solutie este cea cu efect lubrifiant. Ceea ce recomanda din toata inima.

Acum, ca sa ne dam si noi cu parerea, orice inginer politic stie un dezavantaj important al transmisiilor ( de mesaje) prin frictiune este ca nu asigura un raport de transmitere constant, ca urmare a alunecarilor dintre elementele in contact; ca sa nu mai spunem ca au un randament mai scazut decat alte mecanisme si o durabilitate relativ scazuta. In plus, cu sau fara lubrifiere, daca se ramane la fuziunea prin frictiune, exista pericolul de deteriorare a partilor active (Boboc  si/sau Nazare, dar nu numai), prin asa-numitul pitting – oboseala de contact. Si cand se lasa cu pitting,  cine stie  cum se termina fuziunea in plan local… daca se mai consuma „fuziunea”, ca sa aiba ce se termina.

Alt specialist in manevre de service politic, Silviu Radu, a fost de parere ca problema e la cureaua de transmisie – opinie ce ar putea contine un sambure de adevar, fiindca  v-am spus ca lui Boboc nu-i place sa i se arate  cureaua, fie ea si de transmisie. Mai ales ca cica unele masini (politice) functioneaza cel putin la fel de bine cu un ciorap fin de dama, montat in locul curelei amintite. Dar de la PDL, singura care ar putea furniza  un ciorap de dama ar fi Simona Draghincescu, iar ea l-ar folosi ca sa stranga cu el altceva decat niste amarate de piese de importanta secundara. Ea ar infasura ciorapul si l-ar strange cat poate de tare in jurul piesei principale de la PNL…