Poveste tristă de Dragobete, în care nu e de bine pentru fete
Povestea de azi e tot din Regatul Roșu,
Unde, ca de obicei, cântă cocoșul.
De astă dată vorbim de-un străjer
Care bătea străzile ca pe un șantier,
Că în Regatul de care vorbim
Era un stăpân… nu vrem să-l numim
Ce începea lucrări când nici nu crezi;
Le termina la paștele cailor verzi
Că-ai săi constructori făceau o firidă
În timpul în care alții ridic-o piramidă.
De-aia străjerul nostru era stresat
Și c-o colegă el s-a relaxat.
În loc să stea în drum cu ochi-n patru,
Ei se aprofundau unul pe altul.
Când s-a aflat, a fost furtună
Într-un pahar cu apă; ce nebună
Zi a fost atuncea pentru toți!
I-a căutat până și în chiloți!
Cu cine, unde, cum, de câte ori socoate;
Ce mai, i-a întrebat de toate!
N-au avut încotro, tot au împărtășit;
Cu inima grea, cei doi s-au spovedit.
Problema noastră abia acum apare,
Că și acum străjerul a rămas tot călare
Pe situația în care s-a băgat
Atunci când prima oară a intrat în păcat.
E drept că prima oră nu se pune,
Dar când o faci regulat… Acum pe bune,
Nu poți să spui că n-ai comis-o!
Atunci de ce șeful lui a prescris-o
Doar pentru partea masculină?
Ce, numai Eva are o vină?
Ne jucăm iarăși de-a Adam,
Care e mare barosan
Și Eva-i mazilită în pădure,
Ca să culeagă fragi și mure?
Și culmea, directorul i-a spus lui să fie mai atent
La ce se întâmplă-n Parcul Monument!
Și ca pe viitor totul să fie bine,
Străjerul să nu se mai facă de rușine,
El a fost făcut șef, și-orice greșeală
De-acuma i se iartă, fiindcă e șef și-n pielea goală.
Noi, fetele, protestăm viguros!
Ce ați făcut nu e frumos!
De ce pe Eva ați băgat-o-n frică,
Iar la Adam măsurați cu ocaua mică?
Eva mai are puțin și dă în boală,
Iar el face ce vrea, când i se … face chef?
Acum ea e trimisă în pădure, ca s-o mănânce lupul,
Iar el freacă arma la sediu, ca să treacă timpul
Și-n pauze, convins munca lui chiar este de folos,
Îți freacă viguros mâinile de sus în jos…
