Poveste tristă de Dragobete, în care nu e de bine pentru fete

Povestea de azi e tot din Regatul Roșu,

Unde, ca de obicei, cântă cocoșul.

De astă dată vorbim de-un străjer

Care bătea străzile ca pe un șantier,

Că în Regatul de care vorbim

Era un stăpân… nu vrem să-l numim

Ce începea lucrări când nici nu crezi;

Le termina la paștele cailor verzi

Că-ai săi constructori făceau o firidă

În timpul în care alții ridic-o piramidă.

De-aia străjerul nostru era stresat

Și c-o colegă el s-a relaxat.

În loc să stea în drum cu ochi-n patru,

Ei se aprofundau unul pe altul.

Când s-a aflat, a fost furtună

Într-un pahar cu apă; ce nebună

Zi a fost atuncea pentru toți!

I-a căutat până și în chiloți!

Cu cine, unde, cum, de câte ori socoate;

Ce mai, i-a întrebat de toate!

N-au avut încotro, tot au împărtășit;

Cu inima grea, cei doi s-au spovedit.

Problema noastră abia acum apare,

Că și acum străjerul a rămas tot călare

Pe situația în care s-a băgat

Atunci când prima oară a intrat în păcat.

E drept că prima oră nu se pune,

Dar când o faci regulat… Acum pe bune,

Nu poți să spui că n-ai comis-o!

Atunci de ce șeful lui a prescris-o

Doar pentru partea masculină?

Ce, numai Eva are o vină?

Ne jucăm iarăși de-a Adam,

Care e mare barosan

Și Eva-i mazilită în pădure,

Ca să culeagă fragi și mure?

Și culmea, directorul i-a spus lui să fie mai atent

La ce se întâmplă-n Parcul Monument!

Și ca pe viitor totul să fie bine,

Străjerul să nu se mai facă de rușine,

El a fost făcut șef, și-orice greșeală

De-acuma i se iartă, fiindcă e șef și-n pielea goală.

Noi, fetele, protestăm viguros!

Ce ați făcut nu e frumos!

De ce pe Eva ați băgat-o-n frică,

Iar la Adam măsurați cu ocaua mică?

Eva mai are puțin și dă în boală,

Iar el face ce vrea, când i se … face chef?

Acum ea e trimisă în pădure, ca s-o mănânce lupul,

Iar el freacă arma la sediu, ca să treacă timpul

Și-n pauze, convins munca lui chiar este de folos,

Îți freacă viguros             mâinile de sus în jos…