Schimburi de replici acide între primarul Brăilei, Marian Dragomir (PSD) și președintele PNL Brăila, deputatul Alexandru Popa (PNL). Disputa a plecat de la modul în care au votat liberalii în cea mai recentă ședință a Consiliului Local Municipal, la proiectele de hotărâre ce se refereau la alocarea unor fonduri unităților de învățământ locale.

Primarul Dragomir a criticat faptul că aleșii liberali, în frunte cu inspectorul școlar general Cătălin Canciu, s-au abținut la vot (adică nu au votat „pentru”) și a comentat că „nu și-a imaginat că ambiția prostească va merge către blocarea funcționării școlilor”.

Președintele PNL Brăila, deputatul Alexandru Popa, a declarat că de fapt PSD-ul încearcă să facă să pară că liberalii „erau pe punctul de a tăia apa, gazele și curentul electric în școli”, ceea ce este o minciună și o „manevră tipic comunistă și dezgustătoare, pe deasupra”. Popa a precizat că n-a existat nicio clipă vreun risc de blocaj, indiferent cum votau liberalii, dat fiind că PSD-iștii au majoritate în CLM și puteau aproba orice doresc.

Dragomir a revenit cu o declarație dată Jurnalului de Brăila, în care spunea: „Dacă deputatul Popa a sărit gardul nu înseamnă că a mers la școală, iar finanțarea școlilor nu se învață la cârciumă. Nu am ce să discut cu el, nu ar înțelege, pierdem vremea, falsează mult, cuvintele nu au rimă și nu va primi «parai» pentru dedicații din comunicate de prost gust”.

Replica liderului liberal a venit la fel de ironică, într-un comunicat de presă: „De câte ori nu au argumente legate de subiectul discutat și vor să mă atace, PSD-iștii intră în lături (la propriu și la figurat) și trag din chiștoace deja fumate acum câțiva ani: cârciumă, lăutari, parai, etc. Așa face și Vulturașul Marinel, care a fost cumințel (na că am făcut o rimă), spre deosebire de mine, care zice el că am sărit gardul la școală și am ratat lecția despre finanțarea școlilor.

Am sărit garduri, am urcat în copaci și am făcut toate acele lucruri pe care le fac copiii de la țară atunci când se joacă. Din disprețul pe care-l afișează intelectualul Dragomir față de cei care au sărit garduri când erau copii și care ascultă muzică lăutărească de când au devenit adulți deduc că dânsul în copilărie stătea cuminte pe scaun, citea Kant și în pauzele de lectură asculta Mozart.

Poate tocmai de aceea atunci când a crescut domnul Dragomir n-a fost capabil să se descurce singur în viață, ci a avut nevoie să-l ia unchiul său de mânuță și să-l ducă la partid, unde a fost ascultător, a stat cuminte în bancă și s-a învățat în timp cu sinecurile, cu posturile sau funcțiile obținute pe linie politică. Poate tot de aceea intelectualul Dragomir l-a avut ca mentor pe Gheorghe Bunea Stancu, un nume de referință al culturii locale și naționale.

Eu, unul, mi-am construit afacerea mea, am făcut două facultăți, am muncit pământul, am accesat ca particular fonduri europene și-mi dezvolt afacerea fără niciun fel de legătură cu statul sau politica.

Intelectualul Dragomir a obținut an după an posturi și funcții pe linie politică, adică bani.

Eu mi-am finanțat campania electorală, susțin financiar partidul și indemnizația de parlamentar o donez pentru cauze caritabile și o voi dona până la finalul mandatului. Și când sărbătoresc ceva sau mă întâlnesc cu apropiații la o petrecere, da, ascult muzică lăutărească și-mi place. Și da, le dau bani la lăutari, păcătosul de mine.

Cât despre lecțiile de finanțe, intelectualul Dragomir are la dispoziția sa un întreg aparat de funcționari care face bugetul și întocmește documentele pentru diverse proiectele și toate se fac pe bani publici.

Eu îmi fac pe cont propriu bugetul pentru afacerea mea și mi-am făcut și calculele atunci când a fost vorba despre finanțările europene pe care le-am accesat și mi-am riscat banii mei, iar când am greșit, am plătit din buzunar. Așa am învățat eu administrarea banilor, nu jucându-mă cu banii publici. Și oricând am chef să le dau bani lăutarilor care cântă la o petrecere, le dau, pentru că dau din banii mei.

Noroc că intelectualul Dragomir merge numai la evenimente unde se cântă muzică clasică, unde se dau cel mult flori plătite de banii publici, nu bani din buzunarul propriu”.