Primarul comunei Surdila-Greci, Ionel Meiroșu (PNL), se teme că din cauza austerității financiare în care se zbat primăriile de comune și a faptului că de la nivel central se pun în sarcina autorităților locale tot mai multe obligații care presupun cheltuierea unor bani, va veni un moment în care va fi nevoit să facă o alegere dureroasă: aceea de a hrăni câinii comunitari strânși în adăpost sau de a hrăni copiii nevoiași din localitate, care beneficază de o masa caldă zilnic, în cadrul unui program pilot.

Meiroșu a făcut aceste declarații astăzi, în cadrul unei reuniuni la care au participat primarii comunelor din județ, parlamentari și președintele CJ Brăila.

El a spus că tot ce ține de gestionarea câinilor comunitari „sunt chestii destul de costisitoare și vă dau un exemplu: comuna Surdila-Greci este beneficiara acelui proiect pilot cu masa caldă. Din punctul meu de vedere este un succes, dar am auzit discuții la radio că urmează să se discute o lege prin care se va stabili că în cazul în care nu mai sunt fonduri la nivel național, noi, primarii, să trebuiască să suportăm o parte din aceste costuri. Ce să fac eu la Surdila-Greci? O să fiu pus în poziția să aleg să-i dau mâncare acelui copil – și mulți sunt într-o situație mai mult decât defavorizată – sau să mă duc să rezolv problema unui câine. Spuneau colegii mei care sunt mai informați în zona asta de costurile enorme care sunt în zona adăposturilor pentru câini”.

Meiroșu a mai vorbit și despre faptul că primăriile sunt din ce în ce mai împovărate cu fel de fel de obligații care în opinia sa nu ar trebui să cadă în sarcina administrației publice și a exemplificat cu atribuțiile pe care le au aceste instituții în ceea ce privește vânzarea terenurilor din extravilan: „Mie nu mi se pare foarte corect ca eu, ca administrație publică locală, să fac o mare parte din munca pe care din punctul meu de vedere ar trebui să o facă un notar. Notarul își ia niște bănuți, dar în fața notarului te duci cu documentele de la primărie și cu o întreagă muncă legată de corespondența cu preemptorii.

Noi facem treaba ANAF-ului, facem acele declarații unice în primării, cu aceiași oameni, cu aceleași resurse materiale, cu aceleași salarii.

Sau pe partea de salubrizare, am negociat cu UE ca noi, primăriile, să ne ocupăm de strânsul banilor de la populație pentru un privat (operatorul unic de salubritate – n.r). Privatul își face treaba, vine și-mi bate în ușă la Primărie «Dă-mi banii!». O să fim între cetățean și cel care execută partea de salubrizare, pentru că cetățeanul o să vină la mine și o să-mi spună că ăla nu știu ce condiții îi impune. Celălalt o să tragă de mine: «Încasează banii!». Nu mi se par lucruri normale”.