Plantări și replantări de trandafiri la Brăila, unde apetitul pentru aceștia este atât de mare, încât oamenii vor să-i ia acasă.

Nu este o noutate că brăilenii sunt mari iubitori de trandafiri, dovadă că de vreo 30 de ani este principala lor opțiune, dacă-i întrebi. Întâi pun mâna (și ștampila) pe trandafiri și după aceea se plâng că aceștia sunt plini de spini și că au luat țeapă. După câțiva ani li se servește dulceață de trandafiri, plus un buchet de promisiuni trandafirii frumos ambalate, cu poleială și fir roșu, uită de țepi și iar pun mâna pe ei.

Probabil din acest gen de obișnuință care înseamnă să continui să înghiți pe nemestecate o dulceață din care ai gustat care de nenumărate ori și te-ai convins că nu-ți priește, unii brăileni nu se pot abține să nu pună mâna pe trandafiri oriunde îi văd – inclusiv pe Bulevardul Independenței. Acolo înfloresc primăvara cireșii japonezi, care sunt fala administrației locale, însă florile lor dispar în scurt timp; baza rămâne tot în trandafiri, care au viață mai lungă, după cum am spus.

La Brăila e un teren care le priește, în care înfloresc de 30 de ani și ce e cel mai important e că se plantează unii pe alții în zonele cele mai importante ale orașului, își iau singuri câtă apă au nevoie, de îngrășământ își fac rost singuri, plus că se protejează unii pe alții de grindină, secetă sau de diverși dăunători. Practic, tot ce avem noi, cetățenii, de făcut este să plătim, că în rest, se ocupă ei de tot.

Fiindcă de-a lungul timpului au fost tot mai mulți cei care au simțit pe pielea lor spinii trandafirilor și au ales să plece din această grădină spinoasă într-o zonă mai prietenoasă, unii dintre cei care au rămas în Brăila, în momente de maximă disperare – care apar cam o dată la patru ani -, le reproșează iubitorilor de trandafiri: „Măi, dacă vă plac atât, luați-i acasă!”.

Tocmai de-aia cultivatorii de trandafiri din municipiu constată că periodic, dispar trandafirii pe care-i plantează ei pe Bulevardul Independenței. De exemplu, mai toți butașii plantați anul trecut au fost furați, motiv pentru care firma Seroplant, a Primăriei, desfășoară în aceste zile o nouă acțiune de plantare. Din ce aflăm, se vor plata tot trandafiri din soiurile vechi, că la noi se pune mare preț pe continuitate. Dacă trandafirii de soi vechi au avut succes, de ce n-am folosi aceeași variantă în continuare? Sunt alți trandafiri, din generație mai nouă, dar sunt același soi, din ăia pentru ciocoi, a căror întreținere ne costă un purcoi de bani și care prosperă în noroi.

După noua plantare, fiindcă tentația e mare, polițiștii locali vor sta de pază pentru a-i feri de hoții de trandafiri. Sarcina polițiștilor locali este să se asigure că noii trandafiri rămân pe poziție, acolo unde au fost plantați, până când aceștia vor prinde rădăcini în locul respectiv și vor fi capabili să se apere singuri împotriva atacatorilor.

Ca să fiu sinceră, eu știu pe cineva – nu dau nume, persoană importantă – care în circa un an a luat peste 100 de trandafiri brăileni și i-a plantat în grădina lui. Nu i-a luat cu forța, s-au mutat de bună voie.

Cel care i-a luat a zis că i-a ales fir cu fir și că sunt unul și unul. Cică au mai fost niște trandafiri care s-au cerut luați, dar au fost refuzați, că nu erau ce căuta el.

Șefii grădinii trandafirii zic că de fapt cei care au fost luați erau niște gunoaie, că erau soi rău și oricum nu mai aveau ce face cu ei.

Vulpea când nu mai ajunge la struguri, zice că s-au acrit.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.