TILEA PROPUNE REALIZAREA UNUI PARC ACVATIC LA BRAILA, PRIN CONSTRUIREA DE STAVILARE LA INTRAREA PE PRIVALURILE PRINCIPALE DIN BALTA

Omul de afaceri Lucian Tilea, fost viceprimar al municipiului, considera ca Braila detine o suprafata insemnata de teren care prezinta o “oportunitate grozava” de amenajare si exploatare ca zona verde, ideala pentru excursii, plimbari si alte activitati de recreere. Intr-o postare facuta pe o retea de socializare,  Tilea scrie ca populatia Brailei  pare ca “a uitat ca vietuieste la marginea unei Balti, uriase pana acum 67 de ani” si propune ca “dupa vechea traditie a Baltii”, sa se construiasca stavilare la intrarea pe privalurile principale, pentru a se forma un Parc acvatic. De asemenea, fostul viceprimar propune sa se realizeze “o punte pietonala si de biciclete peste bratul de Dunare dintre Braila si fosta Insula a Pastramagiilor: <<Inceputa ideea in 2007 din dorinta de a creste suprafata orasului cu spatiu verde, Braila avand a doua densitate de populatie dupa Bucuresti, dupa aproape 10 ani de cereri, instante de judecata (pentru ca malul drept al Dunarii din dreptul Brailei, recte Insula Pastramagiilor, a fost in intravilanul orasului pana in ’45) cele circa 450 ha ni s-au parut o oportunitate grozava pentru o populatie care a uitat ca vietuieste la marginea unei Balti, uriase pana acum 67 de ani.

”Varful de sageata” delimitat de conturul cu linie alba reprezinta zona despre care facem vorbire. Privalul Corotisca este evidentiat cu linie albastra, Privalul Filipoiu cu linie verde. Comunicarea baltilor, japselor si canalelor interioare ale acestui Inland acvatic cu apa Dunarii se face, pana la cota de 500 cm doar prin Corotisca. Peste aceasta cota, apa poate patrunde prin mult mai multe locuri.

De altfel, Iezerele din Ostrovul Fundul Mare, din amontele Brailei, parte a Parcului Natural Balta Mica a Brailei, incep sa fie alimentate acum prin Privalul Hogioaia de la cota 400 cm in sus. Zona de Nord despre care vorbim este intr-o situatie mai buna, alimentarea incepand de la 300 cm.

Dupa vechea traditie a Baltii de a se construi stavilare la intrarea pe Privalurile principale – a se vedea Hogioaia, care a functionat pana la marea inundatie din 2007 cu cote de peste 670 cm, Chirchinetu, din Insula Mica, unde stavilarul inca mai exista -, ne-am gandit ca am putea pastra apa de peste 350-400 cm in interiorul acestui perimetru acvatic, improspatata de fiecare dintre cresterile peste acest nivel ale Dunarii.

Suprafata este inconjurata de maluri de pamant ca ale Ostroavelor fluviale, cu cote de inaltime potrivite retinerii nivelului de apa amintit. Inaltimea luciului de apa nu va depasi partea de baza a constructiei hidrotehnice a digului de aparare fluvial care inconjoara incinta Baltii desecate a Brailei, impropriu denumita Insula Mare.

Din cele circa 450 ha ale acestui parc acvatic, peste 80 ha pot fi astfel cu luciu de apa. Evident, trebuie facute masuratori riguroase, pentru a sti cu precizie daca nivelul de adancime al apelor interioare este cuvenit pentru o dezvoltare naturala a ecosistemului acestui spatiu.

Interiorul acestui parc nu este influentat de impaduririle cu Populus Alba ale Ocolului Silvic arondat.  Exploatarea spre interior a speciilor de arbori este prea costisitoare si nu a prezentat interes. Asta a facut ca speciile locale sa se dezvolte natural.

Exista posibilitatea unei colaborari cu Romsilva locala, pentru a incepe o replantare pe exterior, la Dunare, a Plopului negru autohton, Salcia alba, asa incat contributia antropica sa se apropie cat mai mult de speciile locale.

Evident, ceea ce noi ne propunem pentru inceput este sa vedem daca realizarea unui stavilar poate sa ne produca inceputul unui asemenea parc si acest lucru sa fie benefic pentru natura.

Si cum nimic nu ne poate opri sa ne inchipuim ca vom face ce vrem, in Sudul acestei suprafete de circa 450 ha, am desenat un contur cu linie rosie, insemnand cca. 20.000 h, zona cea mai joasa a incintei desecate a Baltii Brailei. Aceasta suprafata reprezinta partea cea mai putin productiva a incintei agricole, datorita infiltratiilor masive de apa din Dunarea majora. Acesta este si motivul pentru care atunci cand au facut desecarile intre 1968 si 1972, au lasat partea din incinta a Filipoiului neastupata cu pamant, pentru a face drenaje permanent. Aceeasi suprafata a inseamnat cea mai spectaculoasa parte a Baltii Brailei, cu multe canale, balti, grinduri. Drept pentru care noi ne gandim ca putem sa-i scutim pe agronomi de o munca costisitoare de asanare a acestei suprafete, renaturand-o.

Evident ca aceste ultime ganduri nu au nimic a face imediat cu proiectul minor pe care acum ni-l propunem, dar vrem sa incepem de undeva, pentru ca altii, mai in putere si mai intelepti ca noi, sa aibe de unde continua. Si pentru a avea o viziune cat mai apropiata de nazuintele noastre, spunem ca avem in gand sa propunem o punte pietonala si de biciclete peste Bratul de Dunare dintre Braila si fosta Insula a Pastramagiilor. Pentru a transforma aceste 450 ha intr-un real Parc al Brailei. Si daca aceasta punte se va prelungi in timp peste acest parc, trecand Dunarea Veche catre Dobrogea vecina, inseamna ca putem oferi accesul catre Parcul National Muntii Macin tuturor celor care apreciaza realmente natura, in armonie cu ea”.