Dupa ce, in ultimii trei ani, invatamantul brailean s-a plasat constant in topul  national, ca rezultate la examenele nationale, mai nou, autoritatile locale urca in slavi, la propriu, copiii din municipiu. Fiindca pune la mare pret educatia si cultura, mai intai, Primaria Brailei a urcat la etajul Scolii 6 scena de spectacole a Teatrului de Papusi, iar acum, si-a dat binecuvantarea pentru construirea in podul Scolii 7 („Ion Creanga”) … pardon, in mansarda…   a unei sali de educatie (fizica).

Acum, cat de inspirat este sa urci copilasii de 3-4 ani la etaj, ca sa vada un spectacol, nu mai trebuie sa va explic, fiindca mititeii astia sunt ca zvarlugile – acum ii ai de mana, acum ti-au scapat si de regula, tasnesc ca din pusca si se opresc exact  acolo unde n-au voie, adica pe scari. Ca sa nu mai vorbim despre ce inseamna sa tii sub control o ceata de cateva zeci de prichindei, care dau navala sa vada spectacolul cu papusi… Si fiindca trebuie sa se poarte cu manusi cu spectatorii lor – care, la prima ridicare a tonului vocii, incep sa planga si le curge nasul -, cei de la Teatrul de papusi vor avea mare bataie de cap sa se asigure, cu blandete, ca micutii nu umbla peste tot si nu ajung gramada pe scari, la cea mai mica neatentie a celor care-i supravegheaza. Fiindca altfel, adevaratul spectacol – ca sa nu vorbim, Doamne-fereste, de niscaiva cascadorii – va fi pe hol, unde angajatii teatrului fie vor incerca sa le potoleasca micutilor avantul explorator, fie sa le linisteasca supararile lacrimogene. Cum ar veni, in sala va fi de ras, iar pe holuri, de plans…

Pe de alta parte, dupa cum va spuneam, si la Scoala “Ion Creanga” educatia (fizica) se ridica la cele mai inalte cote, adica la mansarda, unde va fi amenajata o sala de sport. Ma rog…  unii zic ca-i de sport, altii zic ca-i de gimnastica, iar altii zic ca o sa fie si de festivitati.

Acum, noi nu suntem constructori, ca sa stim care-i structura de rezistenta a cladirii respective, cu doua etaje, dar tot ne dam seama ca ideea este cam excentrica.  Fiindca sa ai la mansarda o sala in care de dimineata si pana seara sa sara zeci de copii, sa dea cu mingea, sa alerge… numai cine nu are deasupra un vecin cu copii nu stie cum este, ce bubuituri se aud si cum se zguduie tavanul… Ce cursuri poti sa mai faci in salile de dedesubt, cand printre trosnete si bubuituri se mai aud indicatiile profesorilor de sport si eventualele strigate ale copiilor?!

Directorul scolii spune ca nu-s probleme, fiindca dedesubtul viitoarei sali vor fi un laborator si toaletele. Pai daca stam sa ne gandim, nici nu stim in care dintre acestea va fi mai stresant zgomotul de deasupra. Fiindca nici in laborator, dar nici in toaleta nu te simti prea in largul tau, cand auzi deasupra capului strigate de genul: “Hai, acum sa te vad!”, “Pune mana, nu sta!”, “Prinde-o bine!”, “Baga mare!”, “Prost, prost de tot, mai incearca o data!”, “N-o sa iasa nimic bun din tine”, sau “Iar n-ai nimerit!”…

Pai la o adica, decat sa ai de suportat un asemenea fundal sonor, plus cate o bubuitura zdravana deasupra capului, cand ti-e lumea mai draga, sa te sperii si s-o scapi din mana (hartia igienica sau eprubeta, dupa caz), mai degraba te tii si astepti sa te duci la grupul sanitar la prima festivitate, ca sa se auda macar ceva cu efect mai putin inhibator, de genul cantecului: “Ridica-te, Stefane si vezi-ti fii/ Ca vremea in lume e grea …”

Ei, acum noi suntem rautaciosi, fiindca daca este sa o zicem pe-aia dreapta, cu sala de sport deasupra budei chiar ca se da lovitura in materie de trend scolar, la “Ion Creanga”! Lovitura de  pedeapsa…