În această perioadă, până pe 2 iunie, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila poate fi urmărită o expoziție documentară dedicată împlinirii a 65 de ani de la moartea poetului George Bacovia (4 septembrie 1881 – 22 mai 1957). Expoziția intitulată „Universul bacovian” conține o serie de volume aflate în colecțiile bibliotecii.

George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Și-a petrecut copilăria în Bacău, la doar 6 ani începea să învețe limba germană. Încă din școală îi plăcea muzica, fiindcă făcuse parte din coruri patriotice și învățase să cânte la vioară. Nu era un instrumentist bun și nici nu compunea, dar improviza melodii pe diverse texte, inclusiv pe propriile versuri. Avea un talent deosebit la portrete și caricaturi, din care a realizat, de-a lungul vieții, câteva sute pentru diverse gazete și reviste, dar și pentru propria sa plăcere.

Activitatea literară a lui G. Bacovia se întinde pe o perioadă de aproape jumătate de secol. Debutul literar are loc la vârsta de 15 ani, iar de atunci, de sub penița lui au ieșit multe volume dintre care “Plumb”, “Scântei galbene”, “Stanțe burgheze”, “Comedii în fond” sunt cele mai importante. Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile ”Plumb” și ”Nervi de toamnă” (1904). În anul 1915, editează la Bacău, în colaborare, revista „Orizonturi noi“ și publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Tot în 1916, la vârsta de 35 de ani, se produce debutul său editorial cu volumul ”Plumb” (1916), sub îngrijirea lui Ion Pillat, într-un tiraj de 500 de exemplare, pentru care avea să obțină Premiul Ministerului Artelor, în anul 1923.

Despre Bacovia s-a spus că a fost un poet simbolist, însă criticii literari au remarcat că operele sale aparțin poeziei române moderne. Critici precum George Călinescu au văzut în Bacovia un neosimbolist, un poet cu o materie poetică insuficientă.

La 73 de ani, a înregistrat la Radio București 28 de poezii, difuzate pe discuri de vinil (apărute în 1966 și 1977 la Electrecord), apoi pe CD (apărut în 2005 la Editura Casa Radio, ulterior reeditat). Este singura înregistrare radiofonică a poetului.

Poeta Agatha Grigorescu-Bacovia este autoarea unor lucrări de memorialistică în care reconstituie viața sa și a soțului său, George Bacovia: „Bacovia. Viața poetului”, „Poezie sau destin. Viața poetei”, „George Bacovia. Ultimii săi ani”. Astăzi, Teatrul municipal din Bacău poartă numele poetului. După moartea poetului în 1957, Agatha a condus Cenaclul „George Bacovia” de la Bacau și Muzeul Memorial „George Bacovia” din București.  (Surse: Wikipedia)