Pe Simona Draghincescu o lasa nervii.

Stim, asta nu este o stire – stire este ceva zguduitor despre care ai aflat in urma cu cateva minute sau cateva ore. Ceva  zguduit de mai mult timp nu este o stire.

Campania electorala incheiata cu cateva zile in urma pare sa fi fost insa un exces nedorit de zguduiala nervoasa, pe fondul unei surescitari continue a Simonei, care este permanent in lupta cu caracatita coruptiei din Braila, 24 de ore din 24 cu ochii pe corupti si pe mama lor, non-stop de veghe in lanul de secara, cu gandul doar la a desparte graul de neghina politicii locale, fara odihna in apararea intereselor celor multi si cinstiti. Si oricat ai fi de rezistent – si ea este -, daca nu te odihnesti, la un moment dat o iei razna, pe campii. Numai ca ea, eterna luptatoare pentru moralitate in politica, nu vrea sa inchida ochii (la murdariile adversarilor) nici macar o clipa.

Orice politician care se respecta poate sa spuna cu mana pe inima ca intr-o campanie electorala  de o luna, in care te implici cu trup si suflet, intervine oboseala, nervii se intind la maximum, esti mai agitat ca de obicei si uneori, o mai iei pe aratura. Ei, Simona este intr-o campanie electorala agresiva continua, de cativa ani. Nu din vara lui 2012, cand a candidat pentru un mandat de consilier municipal, ci cu cativa ani inainte de 2012… Si daca o luna de campanie facuta pe bune, la turatie maxima, te aduce intr-o stare de nervozitate mult peste nivelul normal, inchipuiti-va in ce stare te aduce o campanie electorala facuta ani de zile, in regim turbo (singurul pe care-l cunoaste), de Simona Draghincescu…

Ei, in aceasta stare de agitatie electorala, dedicata, cum spuneam, trup si suflet PDL-ului local si lui Alexandru Nazare – care avea nevoie de un scor bun la europarlamentare – luptand pana la unu pentru cauza democrat-liberala, Simona ajunge la una… cum sa-i spun, ca nu pot sa-i spun cum i-a zis ea… la o sateanca.

Acum, oricine o stie pe Simona Draghincescu stie ca la ea, ce-i in gusa, si-n capusa. Numai ca atunci cand ai langa tine o echipa de televiziune si cand stii ca ziaristii sunt interesati sa “prinda” lucruri cat mai inedite, primul instinct este sa faci ciocul mic pana cand te-ai asigurat ca ziaristii cu pricina au urcat in masini si s-au pierdut la linia orizontului. Probabil ca Simona, pe care o stim instinctuala, are alt gen de instincte primare, dovada ca si-a dat drumul la gura cu camera de luat vederi si microfonul langa ea. Neobisnuita cu viata la tara – pentru ca este o doamna de la oras si si-a facut campanie electorala numai in mediul urban, printre cei cu un inalt nivel civic, cu un limbaj elevat, care nu-i trantesc mucii in fasole -, pe Draghinceasca au apucat-o pandaliile cand o femeie simpla, fara multa carte, i-a spus in fata ca nu o voteaza, ca nu voteaza pe nimeni si nici n-are nevoie de fluturasul ei electoral. Nu stim daca a fost singura persoana care a tratat-o in felul asta, sau au fost mai multe, fiindca in reportajul televizat nu s-a vazut acest lucru, insa s-a auzit foarte clar cum candidata Simona Draghincescu – descinsa intre tarani cu ie traditionala, ca sa le ceara s-o voteze, fiindca va fi devotata interesului lor -, a comentat nervoasa, dupa ce s-a indepartat de sateanca ce a tratat-o cu refuz: “Tampitii dracului! Curvele dracului!”.

Data fiind varsta femeii gratulate cu aceste cuvinte, putem baga mana in foc ca aceasta isi mai aduce vag aminte la ce gen de activitati se refera calificativul de “curva”, asadar  ne inchipuim ca Simona il utiliza la modul figurat, cu referire la cei care nu vor s-o voteze. Singura noastra intrebare este daca ii include in categoriile amintite ( “curve/tampiti” ) doar pe cei din mediul rural, sau si pe cei de la oras, care nu au votat-o –  ca sa fie clar cine trebuie sa se simta vizat si cine nu…       (vezi min. 4;15-4;35 )