In perioada 1-7 decembrie,  dupa-amiezile mi-au fost  ocupate de spectacolele din cadrul “Festivalului Zile si Nopti de Teatru la Braila”.

Miercuri, 3 decembrie, Teatrul EUGEN IONESCO din Chisinau s-a prezentat cu spectacolul „CLASA NOASTRĂ” de Tadeusz Slobodzianek, in regia Luminiţei Ţîcu.

Vreau sa precizez, inca de la inceput, ca mie mi-a placut tare mult spectacolul. Mi-a placut pentru ca ma asteptam ca tratarea acestor teme foarte mari: diferenta de religie, de nationalitate, discriminarea sa fie facuta cumva previzibil. Am fost total surprinsa, in mod placut: de la decorul minimalist, dar care transmitea tot ce trebuia transmis, de la costume, pana la jocul actoricesc al tinerilor din spectacol. Dincolo de micile “impiedicari”, acesti tineri actori au jucat cu multa pasiune, cu energie si a reiesit (lucrul cel mai important, zic eu) dragostea pentru meseria asta infiorator de grea si de frumoasa.

Spectacolul, prezentat sub forma unui colectiv al unei clase in care se regasesc fete si baieti, catolici si evrei, m-a impresionat prin expresivitate. Realitatea istoriei cu care se confrunta acesti copii – razboiul, cu stalinismul, nazismul, discriminările, dogmele, nedreptatile si toate ororile care au venit odata cu el ii transforma pe colegi. Ies la iveala frica, lasitatea, dragostea, ura, credinta, renuntarea la ea… Cat de usor e sa alegi sa mori pentru convingerile tale? Ce facem cu demnitatea? Lectia de istorie se transforma in lectie de viata. Lectie de viata trista, dureroasa, care lasa un gust amar….dar poate asa sunt toate lectiile importante ale vietii.

Felicitari, Chisinau! Ma bucur ca am avut sansa fiu in sala la spectacolul vostru!

Am fugit de aici la Sala Studio, unde Teatrul Odeon din Bucuresti a venit cu spectacolul: “LINISTE! SARUT. ACTIUNE!”, o adaptare de Peter Kerek, dupa filmul “Living in Oblivion”, de Tom Dicillo. Distributia: Pavel Bartos, Elvira Deatcu, Gelu Nitu, Irina Mazanitis, Alexandru Papadopol, Alina Berzunteanu, Marius Damian, Ioan Batinas.

Nu pot spune decat ca a fost o comedie la care eu nu am ras aproape deloc. E la fel de adevarat ca eu apreciez un alt tip de umor, dar ce s-a intamplat pe scena mi s-a parut extrem de fortat si fara pic de implicare. Mecanic. Nu cred ca asa trebuie sa fie.

In curand, continuarea povestii Festivalului, o poveste tare frumoasa, pana la urma… (Cristina Iordache)